Coborând din pantofii tăi păsăreşti de fecioară,
Pentru care plătisem o scară
De rude rotunde, mese-ntinse, noroc.
Coborai din pantofi, cum coboară moartea din coasă,
Profesional, implacabilă, dar un pic somnoroasă,
Mă trăgeai de o parte şi-mi şopteai ce doreai,
Eram pui din femeie de sub stea şi aşteptai.
Sclipitoare, frumoasă, ca o piatră de marmură şlefuită de timp,
Lăsând lumii fantasme şi dorinţe ce mint,
Pluteai în condurii tăi verzi, din iarbă de baltă,
Între cer, Mediterană şi viaţa înaltă.
Erai dans şi scânteie, ochi de apă şi cer,
Eu eram lut aprins modelat de-un destin efemer,
Azi păream o ulcică de apă, mâine vas ca din Creta,
Plin de vinuri tari şi impulsuri secrete.
Tu-mi ştiai şi secretul şi-mi ştiai şi destinul,
În pantofi păsăreşti îndoiai inima cu pelinul,
Mai la vale de noi, alăpta o cometă
O altă fecioară din aceeaşi familie secretă.
Cu tic-tac de răcoare peste broboanele frunţii,
Coborai implacabilă ca izvorul ce mângâie munţii,
Susurând şi grăbindu-l în vale să curgă,
Cum coboară moartea din coasă, dezlegând câte-o fundă.
Tu aveai profilul unei păsări cu cioc,
Ce-mi serveşte ficatul după gust şi noroc,
Eu zburam în condurii tăi fermecaţi
Între sori şi-ntuneric peste munţii Carpati.
Un comentariu:
Imi era dor de versurile dumeavoastra sublime, superbe imagini in poezie!
Trimiteți un comentariu