Fluturi ucigasi

Trupurile noastre nu mai stau sub vâsc,
Chiar dacă afară ninge mult, etern,
Trecătoare vremi, ce comportă risc,
M-au scos din sărut, într-un prezent tern.

Soarta crudă împarte după socoteală,
Timpul hrăpăreţ, după cum vrea ea,
Dacă-i şterpeleşti glorie banală,
Te va vinde-n piaţă şi un golan te-o bea.

Draga mea iubită, vis de zei sub soare,
Trec caleşti de fum, ronţăind zăbale,
Câinii urlă a foame şi a jigodism
În oraşul în care noi dormeam sub vâsc.

Nestemate-n aer se rotesc în roiuri,
Albe, translucide, căzând pe copaci,
Florile firave se transformă-n sloiuri,
Fructe presupuse cad din cozonaci.

Mai respir o undă-n frumuseţea rece,
Ce cuprinde firea şi omoară rodul,
Om cinstit, cu patemi, simt cum viaţa trece,
Chiar dacă-n revoltă îşi ucide plodul!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)