Nu o repovesteşte nimeni,
Nici măcar cei ce m-au ajutat să-l ridic,
Câte litere, ce mai minune de poveste,
Cum l-am dus până peste vedea cea nisipoasă,Peste cireşi şi peste viile cu struguri mari,
Deasupra măgarilor şi chiar lângă îngeri,
Zmeul meu cu hârtie pe care scrisesem povestea
Copilului şi a minunatei lui aventuri,Zbura lângă nori, ca lumea să afle,
Despre miraculoasă lume de ape şi păduri,
Copaci magici şi păsări măiastre,
Însufleţite de epopeea trecerii mele cu litere
De-o şchioapă.
Dar a venit apa şi 1-a luat,
Înaintea vântului, cu crapii cei mari,
Cu spinări oglindă înghiţind alfabetul
Naraţiunii mele cu coada tăiată.
Iar Făt-frumos tot uita să vină,
Lăsând locul prietenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu