Pe dinăuntrul clipei mele sparte
De punţi senine ne-nroşite-n vin
Cresc iar Bizanţuri fără vreo Sofie
Şi turci harapi, năluci şi muezin.
Rezervele de hipodrom aglomerate
De nechezat de-a berbeleacul dans,
Îmi cresc în circularele secunde
Înjunghieri de vifor pe dinăuntru ars.
Cătând cu ochiul pridvoarele de ore
Brânduşele de taină şi zefir,
Scântâietoare-nscrisuri riscă hore
Cu sâni ţesuţi ca stele-n coviltir.
Un cer de ani iubiţi setos, răzleţ,
Cu curcubeie de culori-mătase,
Adeveresc obsesii ce-ndrăznesc,
Să le adii nedureros prin oase.
Şi-n spaima mea de ceruri poliflore,
Nebune lacrimi ca un junghi de tei
Îmi viscolesc dureri plecate-n ore
Şi spartele secunde eu le-nchei.
Un timp de panici sigilate-n pripă,
Lupul-amuşinând prin codrul cel adanc,
Cântând în poarta vieţii de risipă,
Eu, doar poetul, prevestesc un gând.
Un gând rotund de aspră încercare
Pe care, visător, o tot sporesc cu dor,
Din suburbii de forfote solare
Să izbucnească-n trupu-mi adevăr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu