luni, februarie 10, 2014

BALADA NERITMICĂ


Eu mai veghez în somnul tău lumina
Pe când umbroase gene tu închizi uşor
Să-ţi fiu etern balaur ca să-ţi păzesc grădina,
în  care tâmpla-ţi dulce pulsează vise-n dor.

Eu mai aştept cu grijă să îţi aduc speranţă
Acelei clipe tandre când clipa va pieri,
Cotizând la iarna care şi-a luat vacanţă,
Beat de armonia ochilor căprui.

Când păscuţi de vreme prin vis trec beduinii
Mirajelor sărate de zgura etalon,
Neritmic mă trec friguri pe care pinguinii
Ce le repartizează  amantului bufon.

Desigur, mă demasc sărutându-ţi sânul
în sesizat dezmăţ cu vin nocturn mă îmbăt,
Cu aripă de înger îmi mângâi tu plămânul
Când primăveri florale din inimă le scot .

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...