Trezire


Aceasta e femeia mea,
Acesta-i patul meu cel strâmt,
Aici e sfântă biserica,
Aici e locul de mormânt,

Acesta e copilul meu,
Aici sunt pașii lui prin veac,
Aceasta este țara lui,
Aici sunt eu, tot mai sărac.

Aici, în vis, e casa mea,
Cu curte mică și cerdac,
Pe prispa asta, încă a mea,
Stă azi, crescând, un pui de dac.

Aceasta este patria,
În piept e focul strămoșesc,
Aceasta-i vatra unde ard,
De dorul încă românesc.

Această brazdă și ăst cer,
Această Dunăre secată,
Acest pământ pe care pier
Îmi strigă: Scoal'te , mă, odată!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)