joi, februarie 20, 2014

CONFORT MEDIOCRU ÎNTR-UN VIS DUMNEZEIESC


Doamne, sunt o clipă pierdută
în ticăitul inimii Tale!
Istoriile nesincrone printre camioane ruginite
Şi tone de fier vechi bun la export,
Paraşutiştii echipaţi cu combinezoane de gală luate de la
Echipa de sudori,
Mlaştinile din jurul timpilor morţi,
Hugo în poza gălbejită în jurul bărbii
Viaţa de familie normală în sud,
Aspecte topite în glicemia firului vieţii.
Şi totuşi, suntem o specie amnezică,
Incapabilă să recunoască ce i-a fost dat,
Mediocră specie cu amintiri de zeci de mii de ani,
Cu vii şi călăii şi noaptea cuţitelor viitoare,
Mereu luând de la capăt lucrurile,
Ca într-un coşmar din care te trezeşti
Pentru a adormi şi a visa acelaşi,
Mereu acelaşi vis al luptei dintre bine şi rău.
Doamne, trezeşte-ne din visul Tău!

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....