luni, noiembrie 02, 2009

Despre dictatura piticului

Ce despot mai este şi piticul ăsta dezarmat!
Ca toţi nevolnicii, simte nevoia unei iluzii a puterii, şi încearcă uneori această putere pană la cruzime.
Dar prietenii îi îngăduie orice.
Firea lui sinceră, năzdrăvăniile, verva lui nesecată,voia bună îi dau asupra lor o superioritate ce pare o vrăjitorie.
Izbucnind ca o fanfară triumfală, viitorul său discurs este următorul:"Voi nu ştiţi şi nu veţi şti niciodată mai întai, decat ceea ce vrem noi să vă arătăm".

Despre cine credeţi că este vorba?

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...