Despre dictatura piticului

Ce despot mai este şi piticul ăsta dezarmat!
Ca toţi nevolnicii, simte nevoia unei iluzii a puterii, şi încearcă uneori această putere pană la cruzime.
Dar prietenii îi îngăduie orice.
Firea lui sinceră, năzdrăvăniile, verva lui nesecată,voia bună îi dau asupra lor o superioritate ce pare o vrăjitorie.
Izbucnind ca o fanfară triumfală, viitorul său discurs este următorul:"Voi nu ştiţi şi nu veţi şti niciodată mai întai, decat ceea ce vrem noi să vă arătăm".

Despre cine credeţi că este vorba?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)