Dor vertical de-o altă făclie,
De-o altă lumină iscată din trup,
Un cer vizcain se aşează în linie
Să îl treci prin sita de ozon cu şurup,
Iubind licărirea cu dor pân’ la moarte,
Dorindu-te aspru, tu stea şi tu ochi,
Mă înec în albastru pe orice parte
Şi suflu şi verde fericirea înspre plopi.
Picură galben frunze de laur,
Oranje eclipse se întorc mai târziu,
Cu pene de phoenix bătute cu aur,
Mă îndemni către sfere ce eu nu le ştiu.
Cer roşu de-o clipă, zăresc de departe
Peste oceanul rănit indigo,
Degeaba în trap violet ne desparte
Malul luminii ce ştie încotro.
Degeaba în istorii gri căutăm salvarea,
Degeaba în sisteme de revoltaţi,
Istoria e moartă, căutând şi ea starea în care
oamenii sunt demni şi curaţi, în texte inedite
scrise pe piele
Cu ace de argint otrăvite îndeajuns,
Caut lumina răsărită din stele
Neprinsă în curcubeul nostru de plâns, în cer sau
în carne, în zile de mâine,
Favoruri de arsenic ţi se servesc în surplus
Şi dor vertical ţi se scurge în pâine,
Iar altă făclie se aprinde în surâs.
4 comentarii:
Surâs în rocvaiv!
Ce frumos!!
Luminos poem:)
Exista un trandafir Delbard (ca tot vorbeam despre asta) care se cheama "Soleil Vertical". E la fel de luminos, o multitudine de sori aurii care grimpeaza spre cer:)
Exprima acelasi dor, ca si tabloul lui Van Gogh, ca si poemul de fata...
Belo e profundo momento de inspiração! É sempre um enorme prazer estar aqui com você!
Carinhos... Bjsss
sper sa va fie pe plac!
Trimiteți un comentariu