Picior peste picior cumva,
In cafenea,
Fiindca ai cerut-o dumneata,
Incet, confuz sa straluceasca,
Sa se confunde doar cumva
Cu umbra sa,
Apoi, plangand, sa se consume,
De parca roua ar fi pe lume
Si prin desert,
Ca trandafirii in ochii tai,
Miraculos si cu scantei,
As straluci si eu asa,
Un colt de arma undeva,
Fiindca nici eu,
Nu-s nici tacut , nici erezeu,
Ci doar un gand instantaneu
Pe buza ta...
9 comentarii:
Muzele tale nu stau deloc ” picior peste picior” .Sunt drumărețe!!
Belo post amigo! Amei!!! Bjsss
Multumesc pentru comentarii si pentru cuvant: drumarete!, imi place.
Am presupus eu bine ca trebuie sa fiti campion la scrabble:))
erezeu inseamna??
eretic zeu?! mie asa-mi suna...
M-ati ghicit, imi place sa inventez cuvinte, stari, uneori institutii... Dar scrabble nu joc decat in imaginatie si mai am o problema cu spontaneitatea muzei, dar asa este, la zeul eretic ma gandesc uneori, cel ce fuge de sine, nu ca Hyperion, caci nu bat atat de departe, ci ca un Pan absent, ca un faun strain de propria-i fire, ratacit intr-o barca -in loc sa stea la umbra stejarului, ca Atena beata dupa ce a sorbit nectarul din coif, ca Afrodita bronzata la ten si cu pielea ciuciuleti de la jupuire(fiindca a uitat sa foloseasca o crema protectoare), ca Hera destrabalata, ca Zeus electrocutat de utilizarea in serie a traznetului de la Vidraru,ca zeii greci emigrati in India etc.
Frumoase versuri...frumoase definitii.
Tine-o tot asa!
Multumesc Vali Stirbu, interesanta abordare!
:))
Interesanta visiunea muscaliana despre soborul zeilor olympieni :) era sa ma prapadesc de râs:)
Musai trebuie folosite imaginile alea intr-un poem, pacat sa se risipeasca...
Trimiteți un comentariu