vineri, septembrie 17, 2010
EXERCIŢII
Fac exerciţii de aprins libertatea
Suflând în ideea de independenţă şi de dragoste.
Să iubeşti ca zeii cei greci prin podgorii şi păduri,
Să iubeşti ca lumina ochilor luna răspândită,
Să-ţi fie ruşine de cocleala tălpii pe care-o petreci,
Să-ţi fie ruşine de rufele obosite, dar răsfăţate,
Să crezi în linia orizontului deschis peste mare,
Să crezi în măsura pasului apăsat.
Mă gândesc de tânăr la prea dinescianul
templu dintre orizonturi,
Mă gândesc la Boul Mitch al lui Villon damnat.
Să curgă vinul, berea în pahare, răcoare înadins,
Să curgă sânge roşu, festivale de lacrimă-n surâs,
Un exerciţiu clar ca bună ziua, pe termen mult uitat
Un exerciţiu în care bărbatul şi femeia au liber de păcat.
Mă plimbă timpul jupuit de solzii berzei cu şapcă,
Mă plimbă din rai până-n iad descuiat.
Am murit, am înviat, nimic nu am învăţat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Cu asa o zeita ca cea din poza, cum sa nu crezi in linia orizontului deschis peste mare?:)))
(mi-am permis sa glumesc putin...)
Poemul e serios si poarta amprenta muscaliana; altfel spus poezia Dvs. si-a creat deja contururile proprii...
Buna,
Te invit sa devii autor pe BlogdPoveste. Mai multe detalii poti afla aici http://blogdpoveste.blogspot.com/
Multumesc! :)
Amprenta Muscaliana?! Ce poet nu-si doreste sa dea formei si fondului propria sa umbra? Multumesc!
Trimiteți un comentariu