joi, septembrie 02, 2010

CU ŞOAPTE NINSE

Prin ochi triunghiular şi sfânt
Zăresc încet a toamnelor coroane,
O mască de aramă lunecând
Îmi aminteşte visul unei doamne.


Numerotand izvoarele luminii
Cu plopi şi brume asfinţind nocturn,
Eu, somnul, i-l ademenesc cu crinii
Străvezi de ceasuri langa vechiul turn.


Adorm cu sufletul pe piatră,
Sfărmat ca o nălucă-n răsărit,
Lasand culorile sa se-ntrevada
Din curcubee picurand soptit .


Cu şoapte ninse, ţipete stridente,
Neprefăcut ca zâmbetul de puşti,
Am să visez întinderile-ardente
Brazdate de ninsori din care gusti.

Mătasea veştejită de talazuri,
Flori argintii de-adastă lângă mal,
Cad fără taină pânzele-n barcazuri,
Covoare moi ţesând val după val.

Trezit deodată, bucurat de soare,
E de prisos să mai visez livresc.
Mă bucur de foşnita şi molcoma răcoare
Pe care-n roua cerului o cresc...

4 comentarii:

Karla spunea...

Exista la mine in salon un tablou, pictat de bunicul lui Max, un peisaj la caderea serii, cu lumini si umbre argintii, real-ireal...
Citind poemul am avut impresia contemplarii tabloului cu pricina...

Toteu spunea...

trezita in sunet de matase vestejita
clatind vaz adormit cu roua,plec grabita
sa rad cu toamna din zile insorite,batute in vant
caci ea e anotimpul visarilor din gand.

Lorelei spunea...

"Cu şoapte ninse, ţipete stridente,
Neprefăcut ca zâmbetul de puşti,
Am să visez întinderile-ardente
Brazdate de ninsori din care gusti."

Absolut genial...n-am cuvinte...strofa aia mi-a placut enorm:X

ionelmuscalu spunea...

Ma bucura faptul ca aceste versuri va trezesc simturile, al vederii, al sensibilitatii, al contemplarii..., iar faptul ca Lorelei gaseste o strofa interesanta, mi-e teama sa absolutizez, ma face sa ma simt bine si sa revin si cu altele, macar la fel de interesante.

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....