Prin ochi triunghiular şi sfânt
Zăresc încet a toamnelor coroane,
O mască de aramă lunecând
Îmi aminteşte visul unei doamne.
Numerotand izvoarele luminii
Cu plopi şi brume asfinţind nocturn,
Eu, somnul, i-l ademenesc cu crinii
Străvezi de ceasuri langa vechiul turn.
Adorm cu sufletul pe piatră,
Sfărmat ca o nălucă-n răsărit,
Lasand culorile sa se-ntrevada
Din curcubee picurand soptit .
Cu şoapte ninse, ţipete stridente,
Neprefăcut ca zâmbetul de puşti,
Am să visez întinderile-ardente
Brazdate de ninsori din care gusti.
Mătasea veştejită de talazuri,
Flori argintii de-adastă lângă mal,
Cad fără taină pânzele-n barcazuri,
Covoare moi ţesând val după val.
Trezit deodată, bucurat de soare,
E de prisos să mai visez livresc.
Mă bucur de foşnita şi molcoma răcoare
Pe care-n roua cerului o cresc...
4 comentarii:
Exista la mine in salon un tablou, pictat de bunicul lui Max, un peisaj la caderea serii, cu lumini si umbre argintii, real-ireal...
Citind poemul am avut impresia contemplarii tabloului cu pricina...
trezita in sunet de matase vestejita
clatind vaz adormit cu roua,plec grabita
sa rad cu toamna din zile insorite,batute in vant
caci ea e anotimpul visarilor din gand.
"Cu şoapte ninse, ţipete stridente,
Neprefăcut ca zâmbetul de puşti,
Am să visez întinderile-ardente
Brazdate de ninsori din care gusti."
Absolut genial...n-am cuvinte...strofa aia mi-a placut enorm:X
Ma bucura faptul ca aceste versuri va trezesc simturile, al vederii, al sensibilitatii, al contemplarii..., iar faptul ca Lorelei gaseste o strofa interesanta, mi-e teama sa absolutizez, ma face sa ma simt bine si sa revin si cu altele, macar la fel de interesante.
Trimiteți un comentariu