sâmbătă, aprilie 30, 2011
Mirel Matei, prietenul meu pictor, are o forta de doboara destinul in lupta cu lumina ochilor! Priviti tablourile pe http://www.picturi.tk/, restul e poveste. Curand va avea o expozitie cu vanzare, iar eu cred ca putem sa fim mandri de aceasta prezenta artistica intre noi giurgiuvenii si sa actionam corect.
vineri, aprilie 29, 2011
Pe Boc îl huiduie şi umbra lui, iar el o întreabă de la ce partid este!
Boc nu a adus nimic pentru Giurgiu, nici pentru giurgiuveni!
În marţea aceea, 12 aprilie 2011, am rămas mut de uimire când am văzut cum, deşi eu aşteptam ploaia, pe strada mare ploua cu poliţişti îmbrăcaţi în uniforme sau cu haine proprietate personală. Erau atât de mulţi şi zâmbeau atât de larg, încât am crezut că am ieşit din criză şi, fiindcă mi-am impus să nu mai văd nicio emisiune tv, am greşit şi aflu ultimul. De fapt, oamenii aveau ordin să pară fericiţi şi să dirijezeze scepticii cât mai departe de centrul oraşului, pe unde urma să treacă primul micinos al ţării- Emil Boc. Coborât de lângă Aurel de la Comana, primarul care a pus fântâna din centrul comunei să murdărească statuile în portocaliu, Boc a intrat în Giurgiu trist, împotriva firii sale rezistente inclusiv la căderi în cap.
– Aici nu avem mari şanse, a suflat Boc ! E clar că Iliescu ăsta ne bate, dar e bun orice vot !
Sondajele lor confirmă acest lucru, oricât ar încerca Buratino să măsluiască adevărurile.
Apoi i s-a comunicat că îl aşteaptă nişte cetăţeni supăraţi, care îi vor face atmosferă. Aşa că, ajuns în faţa Ateneului Nicolae Bălănescu şi a unor giurgiuveni, singura lui curiozitate a fost dacă aceia sunt PSD-işti, fiindcă el îi respectă şi îi salută ca PSD-işti şi nemulţumit că PD-L-iştii lui nu sunt acolo cu pieptul de aramă să-i strige să trăiţi bine a mai băgat o dată placa aceea cu mărirea de la anul a salariilor şi că de la anul o să trăim bine, fiindcă Grecia, Portugalia…!
Teama lui Boc de viitoarele înfrângeri îl face, într-un stat tot mai centralizat în jurul intereselor de partid să nu mai vadă, aşa cum vede şeful lui, că dictatura poate să îmbrace forme plebiscitare, populiste şi demagogice, ci că pronosticurile şi neliniştile merg mână în mână, iar regresele din viaţa economică el nu are talentul lui Băsescu de a spune că sunt de fapt produse din coşul zilnic.
A intrat repede la sala de şedinţe unde s-a întâlnit cu câţiva PDL-işti de taină, căutaţi la cont şi batistuţă înainte de a-şi găsi eligibilitatea pentru a respira acelaşi aer din sala cu Boc, dar şi la limuzinele cu care s-au prezentat la sala Ateneului Bălănescu.
Că a venit Boc la Giurgiu nu i-a prea interesat pe mulţi giurgiuveni şi dacă nu ar fi fost cei din faţa Ateneului, Boc ar fi crezut că a aterizat la Suceava sau la Târgovişte, adică la Flutur sau la Popescu, prezenţi pe trotuarul celălalt...
Interesant este că deşi giurgiuvenii i-au mărturisit că sunt oameni politicoşi şi nu-l vor fluiera, chiar dacă o merită, atunci la ce atâta desfăşurare de forţe pentru un cetăţean venit în campanie de partid cu maşina primului ministru, fiindcă el nu are maşină de lux, ca cei din partid care-l aşteptau ?
La banii lor, mogulii şi marchizele portocalii, ba chiar numai primarul Dobre (Să trăiţi, domnu Flutur !) ar fi putut aranja cu o firmă de protectie şi pază să-l aştepte pe Boc. Or, dacă nu are omul boc maşină, trebuie să-i plătim noi şi maşina şi deplasările asistate şi nota de plată la restaurant ? Trebuie ca toată poliţia, jandarmeria, serviciile secrete să stea din trei în trei metri pe stradă, ca să se simtă Boc confortabil ? Pe mine nu mă interesează confortul lui Boc, fiindcă domnul acesta numai confort nu a adus românilor. Dar mă interesează ce efectiv de forţe a fost dizlocat în timpul VIZITEI de PARTID a domnului Boc în municipiul Giurgiu, cât au costat toate cheltuielile şi cine le plăteşte ? Nu cred că ferchezuiţii miştocari veniţi de la Suceava sau Târgovişte, ci tot pensionarii cu 500 de lei pe lună sau salariaţii la care Boc are tupeul să le spună că le-a mărit, când le-a tăiat.
Pe de altă parte, ce anume a impus aceste măsuri excepţionale de securitate ?
Este chiar atât de gravă situaţia ? Este chiar atât de detestat guvernul şi Boc ? Este Boc în pericol la Giurgiu sau în ţară, unde am văzut că oamenii îl mai şi fluieră? Adică avem în România o majoritate capabilă de consens în sensul că Bocbăsescuudreaeba ar trebui să-şi ia jucăriile şi să plece ? Nemaipomenit ! De când s-au inventat băile de mulţime lui Boc îi ajunge un grup mic, cât un ibric portocaliu.
Fiindcă eu am văzut că pe stradă a plouat cu poliţişti, însă multe cetăţene purtau umbrele portocalii…
P.S.: Ce a adus bun pentru municipiul nostru vizita lui Boc? Ce investiţii se vor face şi câte locuri de muncă noi vor apărea în urma acestei delegaţii PDL-iste ? Câte şi ce proiecte depuse de autorităţile locale nepedeliste vor trece de acum înainte edililor giurgiuveni ?
joi, aprilie 28, 2011
PRESA PE UNDE: Un poet ostatic
PRESA PE UNDE: Un poet ostatic: "Ionel Muscalu, poet, prozator, jurnalist, om politic, cap de familie și cu voia sa prietenul meu, și-a lansat un nou volum de versuri. Eveni..."
miercuri, aprilie 27, 2011
Sa se tipareasca un timbru cu Basescu
Boc propune ca in semn de recunostinta sa se tipareasca un timbru cu Basescu. Se duce Basescu, deghizat, la un oficiu postal, sa vada cum se vinde timbrul. - Nu se vinde, spune functionarul. - De ce? - Nu se lipeste. Cere Basescu un timbru, scuipa pe lipici, il pune pe un plic si-i arata functionarului: - De ce spui ca nu se lipeste? Uite, se lipeste! - Da, spune functionarul, dar toti scuipa pe partea cealalta.
luni, aprilie 25, 2011
LAS PALABRAS
Las palabras no se avientan a la página o por la ventana,
no se ajustan, ni se fabrican, ni se engranan.
Las palabras no se juzgan, ni se digieren, ni se fuman,
ellas deben ser dócilmente colocadas y
- todavía hojeadas -
hay que dejar que se muevan, que susurren, que retumben,
que se aclaren y vivan solas sus significados.
Las palabras deben ser tratadas con paciencia,
con soluciones especiales que vienen de historias
-personales, culturales, sensoriales-
A veces las palabras se palpan y están dadas por el Señor,
a veces vienen de las verduras, del agua, del sol
y del aire- etéreas, terrestres, esféricas-
Las palabras no se provocan,
y se deslizan en el cuerpo por el tacto.
Las palabras rechinan pero no como las puertas o los dientes
sino como los sentidos llenos de significados,
con sensaciones nocturnas
cuando truenan sus huesos, de aire y de vidrio,
como unos misterios,
a través de los rincones de las casas.
Las palabras están en la memoria,
en los pliegues de los ojos, de la boca y de la frente.
Las palabras se sueñan de día, a veces con tacones
mientras las escribes extendidas
y se iluminan cuando te visitan por la noche.
Las palabras se flitran
como filtra la abuela el queso en la coladera
como los ¡hombres, pájaros y cerdos!
con los signos de puntuación.
Las palabras no son de oro ni de plata.
La palabra oro es tan corta
como agua, cielo, aire
y la palabra diamante es pulida
como el pájaro es pulido por el aire
que no vuela sin rumbo
sino que desciende del sol.
En nuestros relojes de arena
se murmura, por momentos,
que el tiempo ha pasado.
Las palabras ordinarias se van,
las importantes se escapan
pero no irán al futuro
sino por dichos y combinaciones
de otras y otras generaciones
Poema de Ionel Muscalu traducido por Nicoleta Ilie y Beatriz Estrada
Etichete: Ionel Muscalu, Poeţi români
duminică, aprilie 24, 2011
Photographis: Sunday Feelings - HOPE
Photographis: Sunday Feelings - HOPE: "'Easter is the most important religious celebration in my country. Its traditions go beyond th..."
sâmbătă, aprilie 23, 2011
LA MULŢI ANI GIURGIUVENILOR ŞI CELOR CE SE SERBEAZĂ DE POMENIREA SFÂNTULUI ŞI MĂRITULUI MARE MUCENIC GHEORGHE! De Sfantul Gheorghe Sarbatoarea Orasului Giurgiu la a XIV-a editie. Programul Sarbatorii il gasiti aici.
În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.
Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.
Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici dc îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După accasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnczeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns accsta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnczeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.
În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: "De ce eşti tristă, femeie?" Iar ea îi spuse pricina intristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: "Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?" Şi ea răspunse. "De-a dreapta parte a bisericii." Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: "Ajută şi tu" şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.
Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnczeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: "Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru." Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.
Între 22 şi 25 aprilie 2010, oraşului Giurgiu sărbătoreşte Zilele Oraşului 2011.
Cu stimă vouă! Se apropie Sfânta Zi a Învierii Domnului nostru, Iisus Hristos, iar mie mie se întâmplă bucurie după bucurie. Sper ca şi voi să trăiţi aceleaşi momente extraordinare. Astăzi mulţi ne pregătim să putem spune de la miezul nopţii Hristos a Înviat! şi Paşte fericit!
Bucuriile sunt simple sau mari. Eu am o mare bucurie. Versurile mele sunt apreciate şi iată, traduse. Vă pun aici o copie a bucuriei pe care doresc să o împărtăşesc cu voi, cititorii mei prieteni, gândindu-mă că trăim aceeaşi bucurie:
Estimado Ionel Muscalu:
Dos poemas suyos han sido traducidos al español: El primer poema por Nicoleta Ilie y Beatriz Estrada. El segundo poema por Andrei Langa.
Visite el blog: http://www.oazadecuvinte.com
También he colocado un link a su blog y un banner. Espero que le guste. Un saludo y un abrazo desde España
Ana
vineri, 22 aprilie 2011
Întâmpinarea poeziei
*
Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre
Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,
Ca urma ta să nască doar femei,
Parnasul sa-ţi întindă verzi braţele de iarbă,
De soare, Pyrrha, tu, femeia mulţumitoare,
Sa întinzi în urma-ţi haremul meu de raze,
Doar Parnasul sa-ţi împlinească tigrii paradisului
Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării
Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa
Cu zgomotul ceţii alături.
Ajută-mă, curtat de pedeapsă,
Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!
Ionel Muscalu
*****
EL RECIBIMIENTO DE LA POESÍA
Perezoso, como cualquier otro misterio, yo tiraría piedras hacia atrás
Con tu suave mano, por supuesto, mujer maravillosa,
Para que tu rastro pueda dar a luz sólo mujeres
Y para que el Parnaso te estire sus brazos de hierba verde,
Llenos de sol, Pirra, tu, mujer agradecida,
Que extiendes a tu espalda mi harén de rayos,
Y sólo el Parnaso te cumple tus tigres del paraíso
Deducido de los finos atentados contra el movimiento
Y que las águilas locas de polvo se acuerdan de su aleteo
Con el ruido de la niebla.
Ayúdame, cortejado por el castigo,
A exponerme a la luz junto con tus ojos grandes!
Poema de Ionel Muscalu traducido al español por Andrei Langa
Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre
Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,
Ca urma ta să nască doar femei,
Parnasul sa-ţi întindă verzi braţele de iarbă,
De soare, Pyrrha, tu, femeia mulţumitoare,
Sa întinzi în urma-ţi haremul meu de raze,
Doar Parnasul sa-ţi împlinească tigrii paradisului
Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării
Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa
Cu zgomotul ceţii alături.
Ajută-mă, curtat de pedeapsă,
Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!
Ionel Muscalu
*****
EL RECIBIMIENTO DE LA POESÍA
Perezoso, como cualquier otro misterio, yo tiraría piedras hacia atrás
Con tu suave mano, por supuesto, mujer maravillosa,
Para que tu rastro pueda dar a luz sólo mujeres
Y para que el Parnaso te estire sus brazos de hierba verde,
Llenos de sol, Pirra, tu, mujer agradecida,
Que extiendes a tu espalda mi harén de rayos,
Y sólo el Parnaso te cumple tus tigres del paraíso
Deducido de los finos atentados contra el movimiento
Y que las águilas locas de polvo se acuerdan de su aleteo
Con el ruido de la niebla.
Ayúdame, cortejado por el castigo,
A exponerme a la luz junto con tus ojos grandes!
Poema de Ionel Muscalu traducido al español por Andrei Langa
Cuvintele
*
Cuvintele nu se azvârl pe pagină, nici măcar pe fereastră,
nici măcar nu se potrivesc, nu se meșteșugesc, nu se meșteresc,
ele nu se judecă, nici nu se rumegă, nu se fumează cuvintele,
Ele trebuie așezate sfios,
lăsate să se foiască încă,
să se miște, să susure, să foșgăie,
să-şi limpezească, să-si traiască, singure sensurile.
Cuvintele trebuie tratate cu rabdare,
cu soluții speciale, scoase din istorii personale,
culturale, senzoriale, individuale,
Ele se pipăie și uneori se dau de la Domnul.
Alteori vin din legume, soare si apă,
din aer - eterice sau din pământ - sferice.
Cuvintele nu se zgândăresc şi nu se zădără,
cuvintele tactil se aluneca pe lângă corp,
cuvintele se foșnesc, dar nu ca paginile, nu ca banii,
ci ca sensurile pline ale obiectelor, ale lucrurilor,
cu ale lor senzații nocturne,
când își trosnesc oasele de aer şi sticlă
prin toate ungherele caselor, ca niște mistere.
Cuvintele se visează ziua, uneori pe tocuri,
și se dumiresc noaptea, când ele te vizitează,
în timp ce tu ți le aşterni în liniște si-n anvergura lor,
în amintirea cutelor săpate la ochi, la gura, la frunte.
Cuvintele se strecoară prin semnele de punctuație,
cum strecura prin sedilă bunica brânza:
Asta la om, asta la paseri, asta la porci!
Cuvintele nu-s de aur au de platină,
cuvântul aur fiind atât de scurt,
cât şi apa, cât si cer, cât și aer,
iar cuvântul diamante fiind șlefuit,
ca de aer pasărea zburătoare,
nu zburătăcitoare,
ci cea coborâtoare din soare.
În clepsidrele noastre foșnind a clipe
la timpul trecut,
cuvintele obișnuite seduc,
cele importante trecând
nu în viitor,
ci prin ziceri și combinații
de alte si alte mâini generații.
Ionel Muscalu
*****
LAS PALABRAS
Las palabras no se avientan a la página o por la ventana,
no se ajustan, ni se fabrican, ni se engranan.
Las palabras no se juzgan, ni se digieren, ni se fuman,
ellas deben ser dócilmente colocadas y
- todavía hojeadas -
hay que dejar que se muevan, que susurren, que retumben,
que se aclaren y vivan solas sus significados.
Las palabras deben ser tratadas con paciencia,
con soluciones especiales que vienen de historias
-personales, culturales, sensoriales-
A veces las palabras se palpan y están dadas por el Señor,
a veces vienen de las verduras, del agua, del sol
y del aire- etéreas, terrestres, esféricas-
Las palabras no se provocan,
y se deslizan en el cuerpo por el tacto.
Las palabras rechinan pero no como las puertas o los dientes
sino como los sentidos llenos de significados,
con sensaciones nocturnas
cuando truenan sus huesos, de aire y de vidrio,
como unos misterios,
a través de los rincones de las casas.
Las palabras están en la memoria,
en los pliegues de los ojos, de la boca y de la frente.
Las palabras se sueñan de día, a veces con tacones
mientras las escribes extendidas
y se iluminan cuando te visitan por la noche.
Las palabras se flitran
como filtra la abuela el queso en la coladera
como los ¡hombres, pájaros y cerdos!
con los signos de puntuación.
Las palabras no son de oro ni de plata.
La palabra oro es tan corta
como agua, cielo, aire
y la palabra diamante es pulida
como el pájaro es pulido por el aire
que no vuela sin rumbo
sino que desciende del sol.
En nuestros relojes de arena
se murmura, por momentos,
que el tiempo ha pasado.
Las palabras ordinarias se van,
las importantes se escapan
pero no irán al futuro
sino por dichos y combinaciones
de otras y otras generaciones
Poema de Ionel Muscalu traducido por Nicoleta Ilie y Beatriz Estrada
Cuvintele nu se azvârl pe pagină, nici măcar pe fereastră,
nici măcar nu se potrivesc, nu se meșteșugesc, nu se meșteresc,
ele nu se judecă, nici nu se rumegă, nu se fumează cuvintele,
Ele trebuie așezate sfios,
lăsate să se foiască încă,
să se miște, să susure, să foșgăie,
să-şi limpezească, să-si traiască, singure sensurile.
Cuvintele trebuie tratate cu rabdare,
cu soluții speciale, scoase din istorii personale,
culturale, senzoriale, individuale,
Ele se pipăie și uneori se dau de la Domnul.
Alteori vin din legume, soare si apă,
din aer - eterice sau din pământ - sferice.
Cuvintele nu se zgândăresc şi nu se zădără,
cuvintele tactil se aluneca pe lângă corp,
cuvintele se foșnesc, dar nu ca paginile, nu ca banii,
ci ca sensurile pline ale obiectelor, ale lucrurilor,
cu ale lor senzații nocturne,
când își trosnesc oasele de aer şi sticlă
prin toate ungherele caselor, ca niște mistere.
Cuvintele se visează ziua, uneori pe tocuri,
și se dumiresc noaptea, când ele te vizitează,
în timp ce tu ți le aşterni în liniște si-n anvergura lor,
în amintirea cutelor săpate la ochi, la gura, la frunte.
Cuvintele se strecoară prin semnele de punctuație,
cum strecura prin sedilă bunica brânza:
Asta la om, asta la paseri, asta la porci!
Cuvintele nu-s de aur au de platină,
cuvântul aur fiind atât de scurt,
cât şi apa, cât si cer, cât și aer,
iar cuvântul diamante fiind șlefuit,
ca de aer pasărea zburătoare,
nu zburătăcitoare,
ci cea coborâtoare din soare.
În clepsidrele noastre foșnind a clipe
la timpul trecut,
cuvintele obișnuite seduc,
cele importante trecând
nu în viitor,
ci prin ziceri și combinații
de alte si alte mâini generații.
Ionel Muscalu
*****
LAS PALABRAS
Las palabras no se avientan a la página o por la ventana,
no se ajustan, ni se fabrican, ni se engranan.
Las palabras no se juzgan, ni se digieren, ni se fuman,
ellas deben ser dócilmente colocadas y
- todavía hojeadas -
hay que dejar que se muevan, que susurren, que retumben,
que se aclaren y vivan solas sus significados.
Las palabras deben ser tratadas con paciencia,
con soluciones especiales que vienen de historias
-personales, culturales, sensoriales-
A veces las palabras se palpan y están dadas por el Señor,
a veces vienen de las verduras, del agua, del sol
y del aire- etéreas, terrestres, esféricas-
Las palabras no se provocan,
y se deslizan en el cuerpo por el tacto.
Las palabras rechinan pero no como las puertas o los dientes
sino como los sentidos llenos de significados,
con sensaciones nocturnas
cuando truenan sus huesos, de aire y de vidrio,
como unos misterios,
a través de los rincones de las casas.
Las palabras están en la memoria,
en los pliegues de los ojos, de la boca y de la frente.
Las palabras se sueñan de día, a veces con tacones
mientras las escribes extendidas
y se iluminan cuando te visitan por la noche.
Las palabras se flitran
como filtra la abuela el queso en la coladera
como los ¡hombres, pájaros y cerdos!
con los signos de puntuación.
Las palabras no son de oro ni de plata.
La palabra oro es tan corta
como agua, cielo, aire
y la palabra diamante es pulida
como el pájaro es pulido por el aire
que no vuela sin rumbo
sino que desciende del sol.
En nuestros relojes de arena
se murmura, por momentos,
que el tiempo ha pasado.
Las palabras ordinarias se van,
las importantes se escapan
pero no irán al futuro
sino por dichos y combinaciones
de otras y otras generaciones
Poema de Ionel Muscalu traducido por Nicoleta Ilie y Beatriz Estrada
Etichete: Ionel Muscalu, Poeţi români
În final aş dori să vă mulţumesc tuturor acelora care, citind acest blog, mi-aţi dat încredere că nu scriu degeaba şi că merită să merg în continuare pe acest drum!
Cu stimă vouă!
Ne pregatim de Pasti
Mă pregatisem sa decorez masa de Paşti şi
chiar atunci am primit aceasta veste buna, cum ca volumul meu a ajuns si la Pitesti: Când rătăcim pe căi umblate http://incertitudini2008.blogspot.com/
Tot căutând un sens în plus,
Gândiți-vă c-odată-i- Paște,
Pe care Domnul L-a adus...„Ionel Muscalu//
Trăim în cea mai frumoasă dintre lumile posibile, zicea, cu câteva secole în urmă , un învățat.
O lume în care cele mai multe dintre evenimentele cărora le suntem contemporani, din păcate, se învârt în jurul banilor și al unei goane teribile pentru a avea.
Cu orice preț...
Înghesuiala a devenit , cumva, organică, apostrofarea , insulta, degetul arătat pătimaș duc viață bună cu bășcălia, aroganța și vorba spusă de sus.
Cam asta tot văd.
Orice ar fi, diseară se cântă Prohodul, se împart flori din altar, semn că, încă, ni se acordă credit în bunătate .
Voiam să scriu altceva, să povestesc ce am înțeles eu , citindu-l pe Grid Modorcea , prin corespondență din New-York http://ziarero.antena3.ro/1303332829-Prin_suferinta_spre_Inviere
În chiar clipa asta, s-a întâmplat ceva . Ceva atât de special, că nu pot să nu mă răsfăț- a sunat poștărița !
Îmi cer scuze de la cel care mi-a însorit dimineața că sunt o lăudăroasă, nu contează că se înnorase cerul, că burnița își începuse mersul !
Lumea este frumoasă!
Se scrie și se citește poezie adevărată!
În Ostatic la ferestrele vieții, Ionel Muscalu adună cuvintele care „se visează ziua și se dumiresc noaptea ...
Asta la om, asta la paseri!
Cuvintele nu-s de aur au de platină,
Cuvântul aur fiind atât de scurt,
Cât și apa , cât și cer și aer,
Iar cuvântul diamant fiinf șlefuit,
Ca de aer pasărea zburătoare,
Nu zburătăcitoare,
Ci cea coborâtoare din soare
În clepsidrele noastre a clipe
La timpul trecut,
Cuvintele obișnuite se duc,
Cele importante trecând,
Nu în viitor,
Ci prin ziceri și combinații
De alte și alte mâini generații!
O carte frumoasă, un buchet viu de gânduri, întrebări cu și fără răspuns, dezamăgiri, speranțe- Ostatic la ferestrele vieții
Darul tău mă onorează , Ionel Muscalu!
miercuri, aprilie 20, 2011
Când rătăcim pe căi umblate
Când rătăcim pe căi umblate,
Tot căutând un sens în plus,
Gandiţi-vă c-odată-i Paşte,
Pe care Domnul L-a adus.
Şi chiar de v-aţi pierdut speranţa,
Ori de asteptaţi încă ceva,
Creştinilor, voi iubiţi viaţa,
Pe Cel ce ne-a dat-o pe-a Sa.
Creştinilor ce iubiţi viaţa,
Cu sufletele între sorţi,
Pe Domnul vă clădiți speranţa,
Hristos a înviat din morţi!
Tot căutând un sens în plus,
Gandiţi-vă c-odată-i Paşte,
Pe care Domnul L-a adus.
Şi chiar de v-aţi pierdut speranţa,
Ori de asteptaţi încă ceva,
Creştinilor, voi iubiţi viaţa,
Pe Cel ce ne-a dat-o pe-a Sa.
Creştinilor ce iubiţi viaţa,
Cu sufletele între sorţi,
Pe Domnul vă clădiți speranţa,
Hristos a înviat din morţi!
Dacă Boc se confrunta cu o solidaritate a populatiei ca la greci sau irlandezi, nu mai era de mult prim-ministru
19 aprilie 2011 Editor
- susţine Ionel Muscalu, purtătorul de cuvânt al PNL Giurgiu
Recenta vizită la Giurgiu a lui Emil Boc, care a venit în campanie electorală internă, dar cu o puternică protecţie asigurată pe cheltuiala instituţiilor publice ale statului, este considerată de purtătorul de cuvânt al PNL Giurgiu, Ionel Muscalu, drept un abuz al liderului PDL. “Dacă tot umblă în campanie însoţit de oameni extrem de bogaţi, să pună aceştia bani şi să-i angajeze firme private pentru pază şi protecţie, pentru că pentru oamenii din staff-ul lui nu există criză. Pe Boc, când îl întrebi de ce a tăiat pensiile şi salariile spune că a fost şi este criză. Criză a fost şi pentru alte ţări, dar liderii acestora au ştiut ce să facă pentru a o depăşi şi fără să-şi chinuiască cetăţenii în halul acesta. Dacă Boc s-ar fi confruntat cu o solidaritate socială aşa cum au dovedit-o grecii şi irlandezii, de mult nu mai era prim-ministru. Boc vorbeşte despre moştenirea grea pe care a primit-o de la Guvernul Tăriceanu. De fapt ar trebui să-i mulţumească. Pentru că dacă nu prelua o ţară cu o datorie externa mică şi o creştere economică de aproape opt la sută, în incompetenţa lui şi a guvernului portocaliu, situaţia ar fi fost şi mai dramatică. A risipit zeci de miliarde de euro, în timp ce românii au devenit tot mai săraci şi tot mai bolnavi, tot mai lipsiţi de speranţe şi perspective. Dar să nu uităm, că acest lucru a fost posibil şi cu sprijinul neprecupeţit primit de la UDMR. Acesta a văzut slăbiciunea Cabinetului Boc şi a profitat de o oportunitate cu care nici nu sperau să se întâlnească vreodată. Mai grav este că prin aproprierea de PDL, UDMR le-a făcut rău şi maghiarilor din România”, a mai spus Muscalu.
- susţine Ionel Muscalu, purtătorul de cuvânt al PNL Giurgiu
Recenta vizită la Giurgiu a lui Emil Boc, care a venit în campanie electorală internă, dar cu o puternică protecţie asigurată pe cheltuiala instituţiilor publice ale statului, este considerată de purtătorul de cuvânt al PNL Giurgiu, Ionel Muscalu, drept un abuz al liderului PDL. “Dacă tot umblă în campanie însoţit de oameni extrem de bogaţi, să pună aceştia bani şi să-i angajeze firme private pentru pază şi protecţie, pentru că pentru oamenii din staff-ul lui nu există criză. Pe Boc, când îl întrebi de ce a tăiat pensiile şi salariile spune că a fost şi este criză. Criză a fost şi pentru alte ţări, dar liderii acestora au ştiut ce să facă pentru a o depăşi şi fără să-şi chinuiască cetăţenii în halul acesta. Dacă Boc s-ar fi confruntat cu o solidaritate socială aşa cum au dovedit-o grecii şi irlandezii, de mult nu mai era prim-ministru. Boc vorbeşte despre moştenirea grea pe care a primit-o de la Guvernul Tăriceanu. De fapt ar trebui să-i mulţumească. Pentru că dacă nu prelua o ţară cu o datorie externa mică şi o creştere economică de aproape opt la sută, în incompetenţa lui şi a guvernului portocaliu, situaţia ar fi fost şi mai dramatică. A risipit zeci de miliarde de euro, în timp ce românii au devenit tot mai săraci şi tot mai bolnavi, tot mai lipsiţi de speranţe şi perspective. Dar să nu uităm, că acest lucru a fost posibil şi cu sprijinul neprecupeţit primit de la UDMR. Acesta a văzut slăbiciunea Cabinetului Boc şi a profitat de o oportunitate cu care nici nu sperau să se întâlnească vreodată. Mai grav este că prin aproprierea de PDL, UDMR le-a făcut rău şi maghiarilor din România”, a mai spus Muscalu.
Ioan Mănăilă
marți, aprilie 19, 2011
Prezentarea din Știrile "Valahia" a volumului "Ostatic la ferestrele vieții"
Ionel Muscalu şi-a ţinut prietenii “ostatici” la Cafeneaua Turn
19 aprilie 2011 Editor
Lume multă şi bună vineri la prânz la Cafeneaua Turn din centru oraşului, unde Ionel Muscalu şi-a lansat cel de-al treilea volum de poezie intitulat “Ostatic la ferestrele vieţii”, carte apărută în Editura Pelican. Volumul vine după „Războiul cailor pe pereţi” (1997) şi „Baladele oraşului meu. Chipuri de prieteni” (reeditat în 2006) şi poate fi considerat ca un examen de maturitate, după cum afirmă publicistul Dan Mucenic, prietenul autorului şi cel care a prefaţat cartea.
„În totul, «Ostatic la ferestrele vieţii» este o carte dominată de eleganţa rostirii, de fine aluzii livreşti, de rafinată interiorizare a trăirilor. Ionel Muscalu ni se arată ca un poet matur, pe deplin capabil şi de alte izbânzi, cochetând elegant cu muzele şi neezitând să scoată limba, ştrengăreşte, în faţa oricărei scorţoşenii ori să dea cu tifla gravităţii plicticoase. Semn bun acesta – că maturizarea artistică nu s-a atins de suavitatea copilului pe care continuă să-l păstreze în sine. Nutresc convingerea că Ionel Muscalu se numără printre puţinii care ştiu să scrie grădini”, scrie Mucenic în prefaţa cărţii, lucru pe care nu s-a sfiit să-l spună şi în faţa auditoriului.
O prezentare la fel de generoasă, atât pentru poet, cât şi pentru carte, au făcut-o directorul Bibliotecii Judeţene „I. A. Bassarabescu”, publicistul şi jurnalistul Ion Gaghii, care vede în Muscalu un model pentru tânăra generaţie, dar şi conf. univ. dr. Constantin Stoenescu, care consideră că Ionel Muscalu nu trebuie decât să îndrăznească mai mult, pentru a se impune pe plan naţional în lirica generaţiei de după ‘90. Nu în ultimul rând, aprecieri deosebite pentru Ionel Muscalu a avut şi primarul Lucian Iliescu, cel care de aproape 15 ani a influenţat şi influenţează pozitiv evoluţia carierei profesionale a lui Muscalu.
Despre noua sa realizare, Muscalu spune: „Este o carte care s-a născut după un an de muncă. Poeziile au fost publicate în prealabil pe blogul meu şi am satisfacţia că au fost citite de oameni din toate colţurile lumii şi am ales să lansez cartea între prieteni de idei, de spirit, de valoare şi le mulţumesc că sunt alături de mine astăzi. Am ales locul acesta pentru încărcătura istorică şi emoţională pe care o are Turnul cu Ceas”.
Evenimentul de vineri, la care Ionel Muscalu şi-a ţinut prietenii “ostatici” timp de peste două ore, ar putea fi şi începutul punerii în practică a unei propuneri venite din partea dramaturgului Mircea M. Ionescu, de înfiinţare la Giurgiu a unei filiale a Uniunii Scriitorilor din România.
Ioan Mănăilă
Boc îşi face campanie electorală pe banii românilor
Postat de Editor pe 15 aprilie 2011
Purtătorul de cuvânt al PNL Giurgiu, Ionel Muscalu, a condamnat public excesul de zel al forţelor de ordine manifestat cu ocazia sosirii în Giurgiu a lui Emil Boc.
“Ieri la Giurgiu ploua cu poliţişti, jandarmi şi agenţi în civil ai serviciilor secrete. De fapt, ieri la Giurgiu nu a venit prim-ministrul României, ci un candidat la preşedinţia PDL. Domnul Boc nu a avenit în calitate oficială de premier pentru a se întâlni cu autorităţile locale sau cu cetăţenii, ci a venit să-şi înceapă campania electorală în faţa membrilor de partid. Dacă el este doar un simplu politician care a intrat în cursa pentru câştigarea şefiei într-un partid, mă întreb de ce trebuie să suportăm din bani publici cheltuielile pe care le face Boc cu un impresionant dispozitiv de protecţie? Am văzut ieri la Giurgiu un spectacol al barbarismului, o formă de dictatură şi o intruziune a unui partid în treburile statului. Boc umblă acum prin ţară să-şi facă publicitate printre ai lui, în loc să caute soluţiile economice care să scoată ţara din criză. Cât priveşte aceste alegeri din interiorul PDL, nu văd de ce ar trebui să ne intereseze pe noi dacă ele vor fi câştigate de Boc sau de Blaga, pentru că în cazul lui Paleologu, acesta nu s-ar vota probabil nici el pe sine, dacă primeşte un telefon de la Cotroceni. Boc a băgat o ţară în haos, iar Blaga a băgat un minister în haos, aşa că nu avem de ce să ne aşteptăm la ceva bun”, a mai declarat Muscalu.
Ioan Mănăilă
Muntele vrăjit
Stau la poalele muntelui,
Ca orice alpinist începător,
Mă uit în sus şi vreau să zbor
Peste albul, abruptul ponor,
Ca să arăt ce bine ştiu să fiu scriitor
De negre buchii de pixeli şi quadraţi.
Stau în două picioare, ca strămoşii acceptaţi
În mijlocul ghivecelor de flori ale boieroaicelor,
Apreciaţi pentru culorile lor de salamandră
Şi pentru că mâncau nedând din barbă,
Chiar dacă bătea cataclismul iminent la uşă,
Atunci când ei erau tăvăliţi prin dârmon şi cenuşă,
Că aşa era cu tranziţia agrar-stelară,
Te dădeau în mă-ta şi cu tunul şi afară,
Până în faţa graniţei, a varicelei, malariei şi tandreţei
Dintre un ţânţar anofel şi un pui de ţăran rebel,
Aşteptând să vină ea, vară sobră şi iradiantă,
Când se coc holdele şi secera e ca o daltă
A statuii ce-o emancipezi cronologic şi cast,
De la îndrăzneală până la gândul dinast
Al trecerii lacrimii şi sudorii în pâine,
Căci iubirea dislocă timpul de azi peste mâine,
Până la trofeul fără respect, al unui succes ce-l aştept
Acum, când stau la poalele muntelui alb... de la piept.
Ca orice alpinist începător,
Mă uit în sus şi vreau să zbor
Peste albul, abruptul ponor,
Ca să arăt ce bine ştiu să fiu scriitor
De negre buchii de pixeli şi quadraţi.
Stau în două picioare, ca strămoşii acceptaţi
În mijlocul ghivecelor de flori ale boieroaicelor,
Apreciaţi pentru culorile lor de salamandră
Şi pentru că mâncau nedând din barbă,
Chiar dacă bătea cataclismul iminent la uşă,
Atunci când ei erau tăvăliţi prin dârmon şi cenuşă,
Că aşa era cu tranziţia agrar-stelară,
Te dădeau în mă-ta şi cu tunul şi afară,
Până în faţa graniţei, a varicelei, malariei şi tandreţei
Dintre un ţânţar anofel şi un pui de ţăran rebel,
Aşteptând să vină ea, vară sobră şi iradiantă,
Când se coc holdele şi secera e ca o daltă
A statuii ce-o emancipezi cronologic şi cast,
De la îndrăzneală până la gândul dinast
Al trecerii lacrimii şi sudorii în pâine,
Căci iubirea dislocă timpul de azi peste mâine,
Până la trofeul fără respect, al unui succes ce-l aştept
Acum, când stau la poalele muntelui alb... de la piept.
Ce nu stiam eu si au stiut altii:
Cu ocazia lansarii am aflat lucruri interesante la care eu nu ma gandisem: ca acest volum are 108 poezii *(recunosc, nu le-am numarat), ca de 11 ani nu am mai scris poeme (dar mi-au lipsit mult), ca prieteni (iar cei care au citit de un an si jumatate aceasta pagina , ca si cel care m-a convis sa o fac sunt printre cei mai interesanti si neinteresati) din Giurgiu si lumea intreaga sunt alaturi de "poetul" Ionel Muscalu.
Astazi am transmis volumele prin Posta Romana si sper sa ajunga pana de Pasti sau dupa aceea in toate colturile globului .
Cu stima tuturor si numai ganduri si sentimente alese din Giurgiu, de la Ionel Muscalu.
sâmbătă, aprilie 16, 2011
El recibimiento de la poesía Domnul Andrei Langa mi-a facut marea onoare de a-mi traduce o poezie in limba spaniola. Ii multumesc cu aleasa pretuire! Poem de Ionel Muscalu in traducerea domnului Andrei Langa
El recibimiento de la poesía
Perezoso, como cualquier otro misterio, yo tiraría piedras hacia atrás
Con tu suave mano, por supuesto, mujer maravillosa,
Para que tu rastro pueda dar a luz sólo mujeres
Y para que el Parnasse te estirare sus brazos de hierba verde,
Llenos de sol, Pirra, tu, mujer agradecida,
Que extiendes a tu espalda mi harén de rayos,
Y sólo el Parnasse te cumple tus tigres del paraíso
Deducido de los finos atentados ante el movimiento
Y que las águilas locas de polvorín resintonizan su aleteo
Con el ruido de la niebla.
Ayúdame, cortejado del castigo,
A exponerme a la luz junto con tus ojos grandes!
Întâmpinarea poeziei
Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre
Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,
Ca urma ta să nască doar femei,
Parnasul sa-ţi întindă verzi braţele de iarbă,
De soare, Pyrrha, tu, femeia mulţumitoare,
Sa întinzi în urma-ţi haremul meu de raze,
Doar Parnasul sa-ţi împlinească tigrii paradisului
Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării
Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa
Cu zgomotul ceţii alături.
Ajută-mă, curtat de pedeapsă,
Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!
Perezoso, como cualquier otro misterio, yo tiraría piedras hacia atrás
Con tu suave mano, por supuesto, mujer maravillosa,
Para que tu rastro pueda dar a luz sólo mujeres
Y para que el Parnasse te estirare sus brazos de hierba verde,
Llenos de sol, Pirra, tu, mujer agradecida,
Que extiendes a tu espalda mi harén de rayos,
Y sólo el Parnasse te cumple tus tigres del paraíso
Deducido de los finos atentados ante el movimiento
Y que las águilas locas de polvorín resintonizan su aleteo
Con el ruido de la niebla.
Ayúdame, cortejado del castigo,
A exponerme a la luz junto con tus ojos grandes!
Întâmpinarea poeziei
Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre
Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,
Ca urma ta să nască doar femei,
Parnasul sa-ţi întindă verzi braţele de iarbă,
De soare, Pyrrha, tu, femeia mulţumitoare,
Sa întinzi în urma-ţi haremul meu de raze,
Doar Parnasul sa-ţi împlinească tigrii paradisului
Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării
Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa
Cu zgomotul ceţii alături.
Ajută-mă, curtat de pedeapsă,
Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!
vineri, aprilie 15, 2011
Reactii de la lansare
GIURGIU: Poetul Ionel Muscalu, "ostatic la ferestrele vieţii"
17 aprilie 2011, 14:03 | Autor: Bogdan Vladu | 37 afişări
Giurgiu
Ionel Muscalu a venit la eveniment împreună cu fiul său
Poetul giurgiuvean Ionel Muscalu şi-a lansat vineri, 15 aprilie, la cafeneaua „Turn” din centrul municipiului, cel de-al treilea volum de versuri din carieră venit după o pauză de unsprezece ani.
Intitulat „Ostatic la ferestrele vieţii”, volumul publicat la editura Pelican cuprinde 108 poezii, o mare parte dintre acestea apărând pe blogul personal al autorului.„Este o carte care s-a născut după un an de muncă. Poeziile au fost publicate în prealabil pe blogul meu şi am satisfacţia că au fost citite de oameni din toate colţurile lumii” a declarat Ionel Muscalu care a împlinit 37 de ani cu două zile înaintea lansării.
La eveniment au participat, printre alţii, publicistul Dan Mucenic (cel care a semnat şi prefaţa volumului), directorul bibliotecii judeţene „I. A. Bassarabescu” Ion Gaghii, conf. univ. dr. Constantin Stoenescu, consilierul local Gheorghe Spoială dar şi primarul municipiului Giurgiu, Lucian Iliescu.
Primul volum al omului de cultură giurgiuvean, „Războiul cailor verzi pe pereţi”, a văzut lumina tiparului în anul 1997, cu sprijinul Ministerului Culturii. După trei ani Ionel Muscalu publica „Baladele oraşului meu. Chipuri de prieteni”, volum reeditat în 2006.
Ostatic la ferestrele vietii
Posted: 2011/04/16 by edituramateescu in PoeziiEtichete:Dan Mucenic, Giurgiu, Ionel Muscalu. ostatic
0
Ionel Muscalu, poet, giurgiuvean, tată, soţ, fiu, frate și nu în ultimul rand, fostul meu coleg de facultate, și-a lansat vineri, sus, in Turnul cu ceas din Giurgiu, volumul de poezii „Ostatic la ferestrele vietii”, al treilea de pana acum. Poemele au aparut mai intai pe blogul lui si au fost vizionate deja de peste 7500 de cititori din 66 de tari, giurgiuveanul primind adesea mesaje de incurajare de la romani din Franta, Canada, Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Australia, dar si de la cetateni ai lumii din Brazilia, Vietnam, Rusia, Japonia, Indonezia, Bulgaria. Daca celelalte volume au fost sustinute de Ministerul Culturii (Razboiul cailor pe pereti) si de catre Primaria Giurgiu (Baladele orasului meu. Chipuri de prieteni.), de aceasta editare se face „vinovata”, inca odata, Editura Pelican, iar sustinerea financiara, Ionel a primit-o de la câţiva prieteni cu drag de stihuri. Iată ce crede maestrul Dan Mucenic despre poezia giurgiuveanului: „Ostatic la ferestrele vieţii” este o carte dominată de eleganţa rostirii, de fine aluzii livreşti, de rafinată interiorizare a a trăirilor. Muscalu ni se arată ca un poet matur, pe deplin capabil şi de alte izbânzi, cochetând elegant cu cu muzele şi neezitând să scoată limba, ştrengăreşte, în faţa oricărei scorţoşenii ori să dea cu tifla gravităţii plicticoase. Semn bun acesta – că maturizarea artistică nu s-a atins de suavitatea copilului pe care continuă să-l păstreze în sine. Nutresc convingerea că Ionel Muscalu se numără printre puţinii care ştiu să scrie… grădini.” (D. F. M.)
Cotidianul Giurgiuveanul: BUNĂ DIMINEAŢA, GIURGIU!
Publicistul Dan Mucenic despre noua apariţie editorială a lui Ionel Muscalu
Astăzi, 15 aprilie 2011, la orele 12.00, in usa batranului Turn cu ceas, Ionel Muscalu lansează volumul de poezii "Ostatic la ferestrele vietii". Al treilea in ordine cronologica, şi primul, speră autorul, in ordine valorica, acest volum va fi prezentat de Dan Mucenic si de alti vorbitori. Volumul are ca specific faptul ca a aparut in primul rand pe blogul personal si a fost parcurs cotidian deja de peste 7500 de cititori din 66 de tari, primind adesea mesaje de incurajare de la romani din Franta, Canada, Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Australia, dar si de la cetateni ai lumii din Brazilia, Vietnam, Rusia, Japonia, Indonezia, Bulgaria s.a.m.d.
Daca aparitia celorlalte volume au fost sustinute de Ministerul Culturii (Razboiul cailor pe pereti) si de catre Primaria Giurgiu (Baladele orasului meu. Chipuri de prieteni.), de aceasta editare se face vinovata inca odata Editura Pelican, iar sustinerea financiara a primit-o de la câţiva colegi de partid. Dar să-l lăsăm pe maestrul Dan Mucenic să prefaţeze noul volum al lui Ionel Muscalu:
Cel care scrie grădini
Poezia lui Ionel Muscalu pare a-şi schimba înfăţişarea de la un volum la altul, menţinându-şi, însă, nealterată, densitatea ideatică. Uneori ai sentimentul că înţelesul spuselor sale lirice nu mai încape în cuvinte, pe care oricând le-ar putea preface în cioburi. Vorbele explodează sub presiunea sentimentelor, adesea devastatoare, adesea de-o graţie fragilă ca pojghiţa de gheaţă.
În esenţă, cartea de faţă adună poeme de dragoste. Iubita apare în cele mai diferite ipostaze – de la cea calină la cea devoratoare. Iar atunci când s-ar crede că nu e prezentă, e bănuită în fiecare vers, ba chiar şi-n semnele de punctuaţie.
Rândurile pe care le aştern acum nu pot face abstracţie de o asemenea prezenţă, autoritar dominantă, copleşind întregul discurs, chiar şi atunci când el este de-o gingăşie aproape eterică. Iată, ca mostră: „Tu m-aşteptai să vin, ca de-obicei,/ Privind avid prin geamul monocrom,/ Aveai luciri de stea în ochii tăi/ Şi geamul tău mă transforma în om.// Obişnuit tovarăş de tăceri/ Ţi-era o zgârietură pe-acel geam/ Ce o făcuseră privirile din seri/ Când tu mă tot vedeai şi nu veneam.// Puteam să fiu la colţul ălei gări,/ Confuz zărite printre ceţuri dese.../ Eu risipeam prin altă parte mări/ Şi-ţi debitam pe albe scoici adrese.”
Uneori, însă, tensiunea zicerii învinge inefabilul poeticesc, rostogolindu-se ca o avalnşă de neaşteptate sensuri, atingând intensitatea unui absurd până la urmă atent controlat: „Într-o seară am întâlnit un bătrân,/ nu era nici înţelept, nici nins de vreme,/ era ciudat de tânăr şi înjura/ nu era beat şi nici funcţii nu avea./ Bătrânul nu muncea şi nu-i iubea pe muncitori,/ ai fi putut spune că e nebunul satului,/ dar nu era într-un sat,/ cred că nici nebun nu era./ Mi-a spus că lumea s-a dus dracului!/ L-am întrebat: de când?/ Mi-a spus că toţi suntem nişte tâmpiţi./ L-am întrebat: ce număr poartă?/ Mi-a spus că procrearea e un risc asumat./ L-am întrebat: cine îi sunt părinţii?/ Mi-a spus că viitorul este un veşnic început./ L-am întrebat: în ce an suntem?/ Mi-a spus apoi că el este nepotul meu./ L-am întrebat: cum mă cheamă?/ Mi-a spus să nu sting lumina când mă uit în oglindă,/ fiindcă tulburările vederii nasc îngeri falşi./ Şi a plecat încet strângând din aripi.../ Mi-a spus: simţi cum miroase a caramel!”
Impresia mea este că noutatea de ton a acestei culegeri de stihuri se vădeşte mai ales în recompunerea, tandră şi uşor alintată, a universului copilăriei, înţeleasă ca experienţă existenţială adunând esenţe tari, chiar dacă reprezentările ei sunt, cel mai adesea, pline de căldură şi de o naivitate ingenios jucată şi chiar asumată: „Tati, scrie pentru mine/ Mă auzi,/ Scrie pentru mine o grădină,/ O grădină goală, în care putem ajunge puţini,/ În care să ne vorbim noi, fără să fim ascultaţi de alţii,/ În care putem să creştem flori fără să fim obligaţi să le vindem./ Scrie sentimente, ca şi cum uşile ne-ar lovi în faţă,/ Şi tu ai înjura cu gura ta,/ Uită-te, tati, înapoi, de ce te fereşti?,/ Aici nu te trădează nimeni!,/ Nimeni nu te încearcă./ Îmi place, tati, geaca asta de piele,/ Fiindcă şi eu încă îţi port puloverul,/ Pacea ta interioară şi hotărârea ta,/ De fapt, ştiu că într-un singur loc/ Pot avea trei ore de visări bărbăteşti,/ Aici, unde ziua este liberă de ceaţă,/ Chiar dacă plouă şi e genul fericirii/ Ca într-o biografie recunoscătoare,/ Indiferentă la singurătatea instalată între noi,/ Fiindcă am jucat TABU,/ Iar mama se bucură de întoarcerea mea/ acasă.”
Revenirea la vârsta purităţii esenţiale se face cu mijloace poetice aparent simple, dar ingenios împletite: „Povestea zmeului meu cu litere mari scrisă/ Nu o repovesteşte nimeni,/ Nici măcar cei care m-au ajutat să-l ridic.” Finalul este de-a dreptul remarcabil: „Dar a venit apa şi l-a luat,/ Înaintea vântului, cu crapii cei mari,/ Cu spinări oglindă înghiţind alfabetul/ Naraţiunii mele cu coada tăiată./ Iar Făt-Frumos tot uita să vină,/ Lăsând locul prietenilor.”
În totul, „Ostatic la ferestrele vieţii” este o carte dominată de eleganţa rostirii, de fine aluzii livreşti, de rafinată interiorizare a a trăirilor. Ionel Muscalu ni se arată ca un poet matur, pe deplin capabil şi de alte izbânzi, cochetând elegant cu cu muzele şi neezitând să scoată limba, ştrengăreşte, în faţa oricărei scorţoşenii ori să dea cu tifla gravităţii plicticoase. Semn bun acesta – că maturizarea artistică nu s-a atins de suavitatea copilului pe care continuă să-l păstreze în sine.
Nutresc convingerea că Ionel Muscalu se numără printre puţinii care ştiu să scrie grădini.
Dan Mucenic
de prin presa adunate - vineri, aprilie 15, 2011 -
Mai multe pe :http://ionelmuscalu.blogspot.com/
Astazi, la ora 12 00, in cafeneaua Turn, persoanele interesate pot participa la lansarea cartii domnului Ionel Muscalu, a carei coperta o gasiti in imagine si al carei continut se regaseste si pe pe blogul sau: http://ionelmuscalu.blogspot.com/
Saptamana Giurgiuveana:“Cel care scrie gradini” si-a lansat al 4-lea volum |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)