Reactii de la lansare

GIURGIU: Poetul Ionel Muscalu, "ostatic la ferestrele vieţii"

17 aprilie 2011, 14:03 |  Autor: Bogdan Vladu | 37 afişări

Giurgiu

Ionel Muscalu a venit la eveniment împreună cu fiul său

Poetul giurgiuvean Ionel Muscalu şi-a lansat vineri, 15 aprilie, la cafeneaua „Turn” din centrul municipiului, cel de-al treilea volum de versuri din carieră venit după o pauză de unsprezece ani.

Intitulat „Ostatic la ferestrele vieţii”, volumul publicat la editura Pelican cuprinde 108 poezii, o mare parte dintre acestea apărând pe blogul personal al autorului.
„Este o carte care s-a născut după un an de muncă. Poeziile au fost publicate în prealabil pe blogul meu şi am satisfacţia că au fost citite de oameni din toate colţurile lumii” a declarat Ionel Muscalu care a împlinit 37 de ani cu două zile înaintea lansării.
La eveniment au participat, printre alţii, publicistul Dan Mucenic (cel care a semnat şi prefaţa volumului), directorul bibliotecii judeţene „I. A. Bassarabescu” Ion Gaghii, conf. univ. dr. Constantin Stoenescu, consilierul local Gheorghe Spoială dar şi primarul municipiului Giurgiu, Lucian Iliescu.
Primul volum al omului de cultură giurgiuvean, „Războiul cailor verzi pe pereţi”, a văzut lumina tiparului în anul 1997, cu sprijinul Ministerului Culturii. După trei ani Ionel Muscalu publica „Baladele oraşului meu. Chipuri de prieteni”, volum reeditat în 2006.

Ostatic la ferestrele vietii

Posted: 2011/04/16 by edituramateescu in Poezii
Etichete:Dan Mucenic, Giurgiu, Ionel Muscalu. ostatic

0

Ionel Muscalu, poet, giurgiuvean, tată, soţ, fiu, frate și nu în ultimul rand, fostul meu coleg de facultate, și-a lansat vineri, sus, in Turnul cu ceas din Giurgiu, volumul de poezii „Ostatic la ferestrele vietii”, al treilea de pana acum. Poemele au aparut mai intai pe blogul lui si au fost vizionate deja de peste 7500 de cititori din 66 de tari, giurgiuveanul primind adesea mesaje de incurajare de la romani din Franta, Canada, Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Australia, dar si de la cetateni ai lumii din Brazilia, Vietnam, Rusia, Japonia, Indonezia, Bulgaria. Daca celelalte volume au fost sustinute de Ministerul Culturii (Razboiul cailor pe pereti) si de catre Primaria Giurgiu (Baladele orasului meu. Chipuri de prieteni.), de aceasta editare se face „vinovata”, inca odata, Editura Pelican, iar sustinerea financiara, Ionel a primit-o de la câţiva prieteni cu drag de stihuri.
Iată ce crede maestrul Dan Mucenic despre poezia giurgiuveanului: „Ostatic la ferestrele vieţii” este o carte dominată de eleganţa rostirii, de fine aluzii livreşti, de rafinată interiorizare a a trăirilor. Muscalu ni se arată ca un poet matur, pe deplin capabil şi de alte izbânzi, cochetând elegant cu cu muzele şi neezitând să scoată limba, ştrengăreşte, în faţa oricărei scorţoşenii ori să dea cu tifla gravităţii plicticoase. Semn bun acesta – că maturizarea artistică nu s-a atins de suavitatea copilului pe care continuă să-l păstreze în sine. Nutresc convingerea că Ionel Muscalu se numără printre puţinii care ştiu să scrie… grădini.” (D. F. M.)



Cotidianul Giurgiuveanul:  BUNĂ DIMINEAŢA, GIURGIU!

Publicistul Dan Mucenic despre noua apariţie editorială a lui Ionel Muscalu

Astăzi, 15 aprilie 2011, la orele 12.00, in usa batranului Turn cu ceas, Ionel Muscalu lansează  volumul  de poezii "Ostatic la ferestrele vietii". Al treilea in ordine cronologica, şi primul, speră autorul, in ordine valorica, acest volum va fi prezentat de Dan Mucenic si de alti vorbitori. Volumul are ca specific faptul ca a aparut in primul rand pe blogul personal si a fost parcurs cotidian deja de peste 7500 de cititori din 66 de tari, primind adesea mesaje de incurajare de la romani din Franta, Canada, Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Australia, dar si de la cetateni ai lumii din Brazilia, Vietnam, Rusia, Japonia, Indonezia, Bulgaria s.a.m.d.

Daca aparitia celorlalte volume au fost sustinute de Ministerul Culturii (Razboiul cailor pe pereti) si de catre Primaria Giurgiu (Baladele orasului meu. Chipuri de prieteni.), de aceasta editare se face vinovata inca odata Editura Pelican, iar sustinerea financiara a primit-o de la câţiva colegi de partid. Dar să-l lăsăm pe maestrul Dan Mucenic să prefaţeze noul volum al lui Ionel Muscalu: 

                                                 

 Cel care scrie grădini

           

Poezia lui Ionel Muscalu pare a-şi schimba înfăţişarea de la un volum la altul, menţinându-şi, însă, nealterată, densitatea ideatică. Uneori ai sentimentul că înţelesul spuselor sale lirice nu mai încape în cuvinte, pe care oricând le-ar putea preface în cioburi. Vorbele explodează sub presiunea sentimentelor, adesea devastatoare, adesea de-o graţie fragilă ca pojghiţa de gheaţă.

În esenţă, cartea de faţă adună poeme de dragoste. Iubita apare în cele mai diferite ipostaze – de la cea calină la cea devoratoare. Iar atunci când s-ar crede că nu e prezentă, e bănuită în fiecare vers, ba chiar şi-n semnele de punctuaţie.

Rândurile pe care le aştern acum nu pot face abstracţie de o asemenea prezenţă, autoritar dominantă, copleşind întregul discurs, chiar şi atunci când el este de-o gingăşie aproape eterică. Iată, ca mostră: „Tu m-aşteptai să vin, ca de-obicei,/ Privind avid prin geamul monocrom,/ Aveai luciri de stea în ochii tăi/ Şi geamul tău mă transforma în om.// Obişnuit tovarăş de tăceri/ Ţi-era o zgârietură pe-acel geam/ Ce o făcuseră privirile din seri/ Când tu mă tot vedeai şi nu veneam.// Puteam să fiu la colţul ălei gări,/ Confuz zărite printre ceţuri dese.../ Eu risipeam prin altă parte mări/ Şi-ţi debitam pe albe scoici adrese.”

Uneori, însă, tensiunea zicerii învinge inefabilul poeticesc, rostogolindu-se ca o avalnşă de neaşteptate sensuri, atingând intensitatea unui absurd până la urmă atent controlat: „Într-o seară am întâlnit un bătrân,/ nu era nici înţelept, nici nins de vreme,/ era ciudat de tânăr şi înjura/ nu era beat şi nici funcţii nu avea./ Bătrânul nu muncea şi nu-i iubea pe muncitori,/ ai fi putut spune că e nebunul satului,/ dar nu era într-un sat,/ cred că nici nebun nu era./ Mi-a spus că lumea s-a dus dracului!/ L-am întrebat: de când?/ Mi-a spus că toţi suntem nişte tâmpiţi./ L-am întrebat: ce număr poartă?/ Mi-a spus că procrearea e un risc asumat./ L-am întrebat: cine îi sunt părinţii?/ Mi-a spus că viitorul este un veşnic început./ L-am întrebat: în ce an suntem?/ Mi-a spus apoi că el este nepotul meu./ L-am întrebat: cum mă cheamă?/ Mi-a spus să nu sting lumina când mă uit în oglindă,/ fiindcă tulburările vederii nasc îngeri falşi./ Şi a plecat încet strângând din aripi.../ Mi-a spus: simţi cum miroase a caramel!”

Impresia mea este că noutatea de ton a acestei culegeri de stihuri se vădeşte mai ales în recompunerea, tandră şi uşor alintată, a universului copilăriei, înţeleasă ca experienţă existenţială adunând esenţe tari, chiar dacă reprezentările ei sunt, cel mai adesea, pline de căldură şi de o naivitate ingenios jucată şi chiar asumată:  „Tati, scrie pentru mine/ Mă auzi,/ Scrie pentru mine o grădină,/ O grădină goală, în care putem ajunge puţini,/ În care să ne vorbim noi, fără să fim ascultaţi de alţii,/ În care putem să creştem flori fără să fim obligaţi să le vindem./ Scrie sentimente, ca şi cum uşile ne-ar lovi în faţă,/ Şi tu ai înjura cu gura ta,/ Uită-te, tati, înapoi, de ce te fereşti?,/ Aici nu te trădează nimeni!,/ Nimeni nu te încearcă./ Îmi place, tati, geaca asta de piele,/ Fiindcă şi eu încă îţi port puloverul,/ Pacea ta interioară şi hotărârea ta,/ De fapt, ştiu că într-un singur loc/ Pot avea trei ore de visări bărbăteşti,/ Aici, unde ziua este liberă de ceaţă,/ Chiar dacă plouă şi e genul fericirii/ Ca într-o biografie recunoscătoare,/ Indiferentă la singurătatea instalată între noi,/ Fiindcă am jucat TABU,/ Iar mama se bucură de întoarcerea mea/ acasă.”

Revenirea la vârsta purităţii esenţiale se face cu mijloace poetice aparent simple, dar ingenios împletite: „Povestea zmeului meu cu litere mari scrisă/ Nu o repovesteşte nimeni,/ Nici măcar cei care m-au ajutat să-l ridic.” Finalul este de-a dreptul remarcabil: „Dar a venit apa şi l-a luat,/ Înaintea vântului, cu crapii cei mari,/ Cu spinări oglindă înghiţind alfabetul/ Naraţiunii mele cu coada tăiată./ Iar Făt-Frumos tot uita să vină,/ Lăsând locul prietenilor.”

În totul, „Ostatic la ferestrele vieţii” este o carte dominată de eleganţa rostirii, de fine aluzii livreşti, de rafinată interiorizare a a trăirilor. Ionel Muscalu ni se arată ca un poet matur, pe deplin capabil şi de alte izbânzi, cochetând elegant cu cu muzele şi neezitând să scoată limba, ştrengăreşte, în faţa oricărei scorţoşenii ori să dea cu tifla gravităţii plicticoase. Semn bun acesta – că maturizarea artistică nu s-a atins de suavitatea copilului pe care continuă să-l păstreze în sine.

Nutresc convingerea că Ionel Muscalu se numără printre puţinii care ştiu să scrie grădini.

Dan Mucenic

Ionel Muscalu:Le multumesc tuturor acelora care au facut posibila lansarea, care va avea loc peste 4 ore!

de prin presa adunate - vineri, aprilie 15, 2011 -

Mai multe pe :http://ionelmuscalu.blogspot.com/

Astazi, la ora 12 00, in cafeneaua Turn, persoanele interesate pot participa la lansarea cartii domnului Ionel Muscalu, a carei coperta o gasiti in imagine si al carei continut se regaseste si pe pe blogul sau: http://ionelmuscalu.blogspot.com/

Saptamana Giurgiuveana:“Cel care scrie gradini” si-a lansat al 4-lea volum

Scris de Florentina Dumitru

Vineri, 15 Aprilie 2011 14:17

Vineri, 15 aprilie a.c., domnul Ionel Muscalu, purtatorul de cuvant al PNL Giurgiu, si-a lansat volumul de poezii “Ostatic la ferestrele vietii”, intr-un loc cu iz istoric, in incinta cafenelei “La turn”. Este cel de-al patrulea volum de poezii al domnului Muscalu, prefata fiind semnata de Dan Mucenic. La eveniment a asistat un public select si aici ii enumeram pe domnul primar Lucian Iliescu, domnul Ion Gaghii, directorul Bibliotecii Judetene Giurgiu, domnul Gheorghe Spoiala, consilier local si in acelasi timp unul dintre finantatorii acestui volum. “Am ales sa lansez cartea intre prieteni de idei, de spirit, de valoare si le multumesc ca sunt alaturi de mine astazi. Am ales locul acesta pentru incarcatura istorica si emotionala pe care o are turnul cu ceas”, a spus domnul Ionel Muscalu. Domnul Lucian Iliescu l-a felicitat pe autor pentru ceea ce a reusit din punct de vedere profesional, iar domnul Spoiala s-a declarat incantat de puterea de creatie a domnului Muscalu, asigurandu-l ca va beneficia de sprijinul sau financiar si pe viitor. Domnul Dan Mucenic vorbeste despre autor ca fiind un om care incepe sa devina tot mai important in lumea literara, un om care reprezinta un model de devenire fericita a tanarului de azi si il denumeste ca “cel care scrie gradini”. In opinia domnului Ion Gaghii, aceasta carte este o carte a trairilor extraordinare, explozive, a fiecarei clipe care-l inconjoara pe poet. Televiziunea Valahia: OSTATIC LA FERESTRELE VIEŢII ASTĂZI A AVUT LOC LANSAREA VOLUMULUI DE POEZIE „OSTATIC LA FERESTRELE VIEŢII”. VOLUMUL APARŢINE POETULUI IONEL MUSCALU.  VALAHIA TV A REFLECTAT PE LARG LANSAREA VOLUMULUI „OSTATIC LA FERESTRELE VIEŢII”, ÎN EDIŢIA SPECIALĂ DIFUZATĂ ÎN ACEASTĂ SEARĂ, DUPĂ JURNALUL DE ŞTIRI.Voi incerca sa intru in posesia sa si s-o postez. Kis FM iti recomanda o carte la sfarsit de saptamana: Ostatic la ferestrele vietii  Vineri in usa batranului Turn cu ceas, giurgiuveanul Ionel Muscalu si-a lansat volumul de poezii "Ostatic la ferestrele vietii". Acesta este cel de-al 3-lea volum de versuri aparut initial pe blogul personal al poetului. Ionel Muscalu considera totusi ca adevarata lansare a fost facuta cand cartea a vazut lumina tiparului, intr-un loc incarcat de semnificatie istorica pentru Giurgiu alaturi de prieteni si personalitati locale. Prezentarea volumului a fost facuta de Constantin Stoenescu si Dan Mucenic cel din urma fiind si cel care a prefatat cartea. RECIDIVIST...LA A TREIA TENTATIVĂ.      REUŞITĂ!   Un Muscal poet, sădind pe timp de ploaie...                 ...Una peste alta, şi ostatic!  Adică un „OSTATIC la ferestrele vieţii”- aşa şi-a botezat Ionel Muscalu cel de-al treilea său volum de poezii, peste care a ridicat vălul,  vineri, 15 aprilie, la cafeneau TURN, în prezenţa unor invitaţi de marcă. Dar nu despre invitaţi  era vorba!                 Cine n-a auzit de giurgiuveanul Muscalu Ionel , mai mult ca sigur că e de prin părţile mai depărtate ale ţării.  Altfel, Ionel s-a lansat ca jurnalist, apoi a trecut prin canoanele administraţiei local-naţionale, de la posturi ce presupuneau oarecare rutină pe unde nici autobuzul 3 nu mai avea traseu,  până la proiecte de mare responsabilitate la nivel înalt- ministru secretar de stat! Ca să nu mai vorbim de implicarea sa politică ca marcant liberal! Una peste alta, Ionel Muscalu  este un tânăr, dar matur(!) , foarte cunoscut giurgiuvean de-al nostru. Care nu-şi ascunde firea sa sensibilă şi, din când în când, mai comite câte o carte, un volum de versuri, de ceva...                 Vineri,  la Turn, pe lângă o întâlnire între prieteni, care ştiu cu se mănâncă muscalii şi ce vrea ei, nu s-a petrecut nimic deosebit. Au cuvântat înalţi oaspeţi, începând cu amfitrionul Ghe. Spoială, responsabil cu finanţarea cărţii, motiv pentru care îl lăudăm la scenă deschisă. Şi-a spus cuvintele „tatăl de suflet” al Muscalului- primarul Lucian Iliescu, elogios la adresa demersurilor lui Ionel, dar sensibil la adresa fontului tipăricesc al cărţii, vizibil doar cu ceva preocupată atenţie. Chestie pe care o împărtăşesc şi eu, d’aia dacă ne vedem la cefenea, nu pot să vă recit mai mult de 5-6 poezii din noul volum! ...S-a rostit prietenul Dan Mucenic, descoperitor de Muscal matur, „ cochetând elegant cu muzele şi neezitând să scoată limba ştrengăreşte...” – aşa cum, generos şi harnic dă cu sapa în prefaţa... grădinii. Pentru că, tot Dan Mucenic destăinuie: „nutresc convingerea că Ionel Muscalu se numără printre puţinii care ştiu să scrie grădini”!                 ...A citi poezie este, vă spun cu siguranţă, un act la fel de intim ca a scrie. Asta dacă respecţi acea fecioară cu sâni nevăzuţi, dar doriţi, care se cheamă muza- a ta, a altora! Dacă vrei să simţi cerul, norii, mirosul de pământ sau de sudoare, sau să clădeşti miros de soare, ...sau poteci, ogoare, grădini sau lumi,  să retrăieşti nori necălăriţi, fără ca să vrei să te ştie lumea!                 Ionel Muscalu vă scrie cu creta pe gardul cerului şi vă propune doar să deschideţi o nouă carte. Asta se face greu, pe îndelete, vă spun sigur, altfel e degeaba... Pregătiţi-vă ca să desluşiţi slova deja scriselor grădini. Gelu BREBENEL