joi, aprilie 28, 2011

De ce iubim maretia trecutului?

Caleaşca regală din 1902, care va prelua mirii după oficierea ceremoniei religioase:

2 comentarii:

Karina spunea...

ti-am pus coperta cartii in blog la mine in stanga :))

Sictireli spunea...

Asa sarantoci sunt? Nu au bani de un mertzan, de un elicopter, de un ACM sau Florin Salam? L-am vazut pe print. Nici bani de un costum nu a avut. A scotocit in lada dupa hainele lu tac-su de pe vremea razboiului.
Asta nunta? La spoitorii nostri din Giurgiu vezi nunta regala, nu la scortosii de englezi. Paranghelie cat cuprinde, mertzanuri, elicoptere, lumanari groase cat un stejar, mireasa acuperita cu euro, socrul mare ranjind cu gura plina de aur, soacra cocosata de cocosei... La final bataie in toata regula. Asta nunta.

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...