... nepăsarea de abanos



Masa aceasta cu picioarele lăsate de tâmplar
Mi-a povestit că nimeni nu vine să cânte,
Dar din boschetul din colţul casei a ieşit un cobzar
Animat de dorul iubitei iubiri şi a cântat
Lumina stinsă peste pata de cafea şi cana de lapte,
Trăirea intensă a muntelui din piatră de capre
Sânii tăi lăsaţi de mama natură de-a dura
Crailâcul din mintea mirelui mirat de cosaş
Lanţul de la gât, de aur, strălucind gura,
Râsul de gardă la drapelul unităţii, Ostaş,
Foaia aceasta şi berea căpruie s-o bem aldămaș!
Apoi s-a oprit, a luat un gât, a verificat struna.
Zâmbetul i-a îngheţat în colţul ochiului şi a plâns.
Boaba de rouă din poetul prins, s-a desprins.
Afară era seară şi cerul risipit a tot nins.
Noi ne prindeam în clenci şi alunecam în beci
Şi ne-am uns cu praf demult nepătruns
De privire de om.
Hanul a căpătat culoare
Sub atingerea pielii tale.
A crescut linear şi bizar cu cupola ca un dom
Din ai cărui pereţi ochi semeţi şi cuminţi
Plângeau scurs cu igrasie.
Eu mă feream să-mi las nepăsarea de abanos
Pătrunsă şi măsurată.
Sunt un om serios !

Comentarii

Maria a spus…
Boaba de rouă din poetul prins, s-a desprins."- inca o poezie tare frumoasa!
Felicitari multe si dragi!

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)