sâmbătă, martie 17, 2012

SĂRMANĂ PIATRĂ







Sărmană piatră, mi-am strivit gândul

spânzurându-te de teoria lui Zenon din Eleea,

te-ai spart în frământările călcâiului lui Achile

ca să renaşti în templul lui lehova din Israel.

Ai alungat şi ai ucis, ai pisat sămânţa de pâine,

odios i-ai protejat pe cei de sus ori pe mânuitorii de prăştii.

Ai osândit la un uragan al iertării în faţa Mariei

Magdalena.

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...