miercuri, mai 16, 2012

Banalitate


Stati prieteni, nu calcati
realitatile corelate pe omoplati,
lasati ochii inchisi,nu va afundati
in fructe de toamna dezsamantate,
inteligent prefigurate inainte de moarte
gata sa explodeze la sfarsit de an
intr-un grandios delir vegetal.






Stati, voi nu simtiti permanente si obisnuinti,
cu mirari ingenue de ingeri zambiti,
gata sa va lasati cumparati cu un sarut,
care demult statuse in paharul de saruturi statut,
nebaut nici de cer, nici de apa,
desi ploua inainte adormirea pe-o treapta,
carturaresc aleasa, fara macar s-o banuiasca.






Taiati ideile de dragoste din radacina,
materialismul serios, iederand sentimentul de vina,
sa va lase insii in pace de gratioasa cadere,
nesimtind ca sunt o parte din stele-pulbere,
izvoarele astea de senin sa se reverse
dinspre utopii spre invrese realitati conexe,
calcandu-se cu aripile pe omoplatii prea lati.
Ramaneti culcati!
Stati!

Niciun comentariu:

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...