O stea desculta...


Am adus o stea desculta
Pana in satul meu,
Se descuraja de trestii,
spunand limpede catre mine:
Piatra e piatra,
dragostea e dragoste,
frunza e un fel de iarba de sus,
Bunaoara asa cum sunt eu
o pasare din curcubeu.

Sta ea impamantenita intre lebede
cand lisitile isi cârâiau dorul,
clocotind mai avan ca Baraganul
si incet incet le tine isonul:
Cartagina a trebuit daramata de tot
pentru profa de istorie
si pentru barbatul ei cu poloboc,
ca sa ne povesteasca despre glorie.

Apoi taciunii din calul Pegas
in teaca si-i prindea intr-adins,
Strigand: Baiete, aici e ocruce
pe care gheturile am stins
In asa fel incat, hieratic,
nouvelles ecclesiastique,
sa prindem un tic:
elefanti sabotarzi,
adica fara saboti,
sa plece cu trompe puternice de doi coti
sa-si caute visele camilelor prin roua,
caci adevar va spun voua:
un alt Adamclisi pe-o turla nu creste,
oricat se catedrăluieşte...


Eu strigam:  haidem sa fim un destin ,
de floare lenesa, de septembrie,
ca sa ne invartim aripile fin,
ca atunci cand invarteam orele,
iar ea tacea plound peste lemne verzi,
dezmintita-n septembrie de suvoaie,
chicotind vieti de cocoare si raţe calatoare,
ca o ploaie de septembrie negrabita si tare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)