Umbre pe trandafiri



























Pe umeri îşi pictase îngeri,
În suflet aduna cocori,
Pe buze avea râs ce-l sângeri
Şi tot stătea cu capul în nori.

Cu toamna striga primăvara
Dintr-un etaj de porţelan,
Pe inimă asculta   vioara,
Plângând avidă de-un pian.

La capăt de etaj stam eu,
Cu rană la genunchi, nu-n suflet,
Cu roze căuta un zeu,
Eu pe-un genunchi răgeam în umblet.

Mă învolbura apa în ulcioare,
Cascade cad din cărţi  licoare,
Ea îmi fuma starea de anxietate,
Şi-mi trântea  toamna, oglinda-n cetate.

Prin bibliotecă văd cum zbori prin carte,
Neavând răbdare să-ţi sărut cea parte,
De zână în surâs, potrivit de sare,
Trandafir pe lamă, emanând răbdare.

Pe umeri purta picturile cu îngeri,
Prin suflet îi zburau cocori,
Se alăpta cu flori de nuferi
Şi cu ghirlandele de primăveri.

Comentarii

Céus! Que poema lindo!!!
Venho aqui por saudades de ti querido poeta, e encontro estes versos que me cativaram e emocionaram...
Paz seja contigo!

Ah o Amor!
Dos sentimentos o mais belo
E o de mais dor...
Mas por que?
Como seríamos sem o Amor?!
Nada... Nada...!
Sem o Amor não nos orbitaríamos assim
Em tantas eternidades tão plenas de sempre.
Por que quando amamos é para sempre
Ainda que o para sempre
Seja só uma eternidade de segundo...

Amigo, fica com meu carinho.
Beijos floridos

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)