joi, mai 17, 2012

SALCÂMUL






































Zer mult a dat salcâmul astă vară,
să ţină boii popii pe pământ.
şi ramurile bat încet spre seară
să nu se-audă cântec după cânt.


De-atâta zer mâncat-au nopţi terestre,
cu lună plină ţărmurită-n crâng
şi umbra stelelor cădea pe la ferestre,
ca să răspundă fetelor ce plâng.


Poeţii şopteau uimiţi, chiar cu mânie,
că zer aşa nu a mai curs demult
şi ceaţa o vindeau pe-o duşcă mie
şi-o pipă cu tutun nedat la vânt.


Îndrăgostiţii chiar plângeau cu zeruri
în dimineţi de Kenny Rogers gri.
Făcea mişto de ei în multe feluri
salcâmul despre care vă vorbii.

2 comentarii:

Rebeca C. spunea...

Atât de frumos scris...
Şi-mi place mult, mult încheierea, mi-a furat un zâmbet.

O vizită inspirată pe blogul dumneavoastră.

O zi superbă vă doresc!

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

"...şi a pus în gura mea cîntare nouă.."
O zi frumoas!