Doamne, mi-ai dat efemeritatea macului,
Zborul libelulei şi stilul covârşit de dor al privighetorii,
Ca să nu uit că într-o zi îmi voi scălda fericirea
În mare mila Ta!
Aşa că, Doamne, Te rog încă ceva,
Lasă-mi clipele frumoase în loc
Până când cerurile vor lua foc!
Ca să-mi văd lumina ochilor mei,
Înveselind lumea cu cântecul ei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...
-
Musca(lu)... la arat “De la arat un plug Venea încet spre casă si la un bou pe jug O muscă se-aşezase" Cine nu-şi mai am...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu