miercuri, octombrie 17, 2012

Entuziasmul indignării tale




                                    Am convorbit cu oameni ce se simt
                                    Și talentați și obligați de învioratul gând,
                                    De-a fi crescut prin somn și artificii,
                                    De-a crește-n cerul gurii doar delicii.

                                    Acolo clopotul bătuse ora de trapeză,
                                    La margine de roze, zei și tălmăciri de exegeză,
                                    Destin frustrat, dar suportabil ca schimbare,
                                    Prin care am răpit ghirlande extraordinare de pe mare.

                                    Rafinatori suficienți, ce se bazează pe familii,
                                    Am fost și drepți și ipotetic rectilinii,
                                    Meteorologic ghemuind ridicole furtuni,
                                    Acolo unde Brumărel făcea minuni.

                                    Acum din stele adunam cocorii cei emfatici,
                                    Crescând prin vise doar copii fantastici,
                                    Cu dragoste vindecătoare de planetă şi cer,
                                    Fiindcă la urma-urmei doar ele trec de efemer!

                                    Magnetic am muncit ca nimeni altul,
                                    Într-un colţ zgârceau nesăbuit saltul
                                    Regnului morfologic ce aducea salvarea
                                    Egidei solemne ce exprima lumea şi marea.
                                                

Niciun comentariu: