luni, octombrie 29, 2012

Tradiţii




Aici, unde viaţa e singura resursă,
Ne facem jocul nemurind hai-hui,
Umblând cu ziua-n cap pe câte-o Ursă
Tot amuzaţi, tot blestemând o cursă... a nimănui.

Ne vin felicitări de la meridiane,
Aşa cum alţii ar importa banane,
Ne facem ţel din ele, iar gluma-i mai presus,
Decât am presupus-la curs sau la recurs.

Ne dorim sănătate, ne-o vindem pe nimic,
Ne amanetăm viaţa, pe-o vedere-ntr-un plic,
La vale sau la deal ne încercăm un sens
Şi râdem amăgiţi de-al nostru univers.

Apoi când vine seara, noi nu-nchidem oblonul,
C-aici nu-i prăvălie, pe care negustorul
S-o ţină încuiată în vreun sipet de oţel,
De aceea sănătatea, e unicul nostru ţel.

Iar când apar miraje, bătute-n nestemate,
Cu zări şi cu rapsozi, cu vinuri şi citate,
Mai radem o cireadă, o turmă mai holim,
Fără de vreo salată, doar moarea osârdim.

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...