miercuri, octombrie 10, 2012

Trandafirii au spini




Voi merge înainte pe stânca prăbușirii,
Voi merge înainte prin deșertul tăcut,
Voi merge prin spinii slujirii,
Voi merge înainte prin timpul trecut.

Voi spune iubirii de oameni un cântec,
Voi spune speranței din mine un veac,
Voi spune femeii ce mă poartă în pântec,
Voi spune lumii optimismul posac.

Voi crede înainte iubirea de oameni,
Voi merge sperând cu putere-n deșert,
Voi spune femeii, ce-mi poartă acum spinii,
Că timpul slujirii e timpul prezent.

Un comentariu:

Liuba spunea...

Imi place mult: "Voi spune femeii, ce-mi poartă acum spinii,
Că timpul slujirii e timpul prezent."

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...