duminică, noiembrie 11, 2012

Feţe de masă la tabla timpului


Scutur în vânt cenuşa
Vremilor văzând
Ce de prieteni am pierdut
În jarul zilelor trecute,
La câte mese am băut
Atâtea planuri prost făcute,
Cum s-au tot dus cu anii odată
Iluzii şi speranţe-n vânt,
Mă uit în urmă şi, deodată,
Mă întreb dacă unii  mai sunt?!
Căci visele despre lumină
Şi limpedea perdea de nori
Am rupt din orizontul verde,
Ce declinam din ursitori.
S-au dus chiar pe vecie unii,
Chemaţi la Bunul Dumnezeu,
Să-l ajute în matematica lumii
Într-o secundă, chiar instantaneu!
Şi n-au trecut prin crugul vremii
Decât atâta, douăzeci,
Şi cum trecură ca berbeci,
Familii, case, lupte seci
Dar ce de fapte sunt în urmă,
Prin strunga vremii fapte sună,
Atât de adunate-n noi,
Ne umplu toamnele de soi.
Şi văd cum ne zâmbesc nepoţii,
Cu umbra morţii care vine,
Iar de-s drăguţi cu bucurii te ţine
Speranţa că aşa e bine!

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....