miercuri, noiembrie 28, 2012

SACRIFICII DE TOAMNĂ



Ce de justificări relative pentru sentimente intempestive,
Când în mână ţineam doar o ghindă fictivă dintr-o toamnă relativă!
Stau aşa, cu şişul ridicat, din care picură idei şi limfă,
De băltesc pe jos cuvintele descleiate, repetitive,
Marcate de-un înger al răbdării, care le montează
Într-un mare logos cu aripi străvezii de toamnă,
Ele fandează, blamează, impostoare, relative se întorc
Într-o failibilă stare de  virtubicare torc,
Nu vor să zacă reconfigurate cu autoritate în carte,
Ci să se gireze unele pe altele într-un mare puzzle.
Atunci într-o comprehensiune realistă  şi calpă
Iau cuvintele de barbă şi le dau foc la aripi să ardă.
Ca frunzele uscate de sub nuc,
Fiindca sfârâie mustul şi rândunelele...se duc.

Niciun comentariu:

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...