Tu aveai standarde venețiene și o știi,
Avidă de comori formale,
Cu ochii tăi iubind la frenezii,
Când eu ma risipeam printre canale.
Apoi, ne mai spuneam și glume bune,
Călătorind pe apele lagunei,
Inabordabili.De, misterioși! De lume.
Călătorind la marginea furtunei.
Cu mâna-ți netezeam drumu-n gondolă,
Lăsând pe lopătar în urma iar,
Apoi săream la umbra de pergolă,
Cu un frizzante lângă calamar.
Trecea vacanţa iute, ca și ceaţa,
În dimineți prin turnul din San Marco,
Părea că ni se prelungise viaţa,
Noi beam vermut, doar din acela bianco.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu