Sunt atâţia oameni

Sunt atâţia oameni care-şi lasă glia,
Sunt atâţia oameni care pribegesc,
Îi găseşti cu gândul mereu la patria
Ce-au lăsat în urmă, pe care-o doresc,
Sunt atâţia oameni roşi de dor de ţară,
Sunt atâţia oameni, care vor înapoi,
Sunt atâţia oameni ce ştiu limba amară
A străinătăţii, chiar de n-au nevoi,
Au plecat acolo pentru o  nouă viaţă,
Au plecat acolo pentr-un trai mai bun,
Au mers să câştige respect şi speranţă,
Chiar de e altfel, chiar dacă n-o spun,
Au schimbat destine, au dărâmat ziduri,
Au învăţat lucruri, au scrâşnit din dinţi,
Au muncit într-una şi în multe locuri,
Au luat cu ei datini, lacrimi, sfinţi,
Au fost bucuroşi, s-au trecut cu timpul,
Aşteaptă schimbări în ţară acum,
Vor să se întoarcă, le-ar lumina chipul,
Însă nu le văd şi îşi văd de drum...