vineri, august 02, 2013

Sunt atâţia oameni

Sunt atâţia oameni care-şi lasă glia,
Sunt atâţia oameni care pribegesc,
Îi găseşti cu gândul mereu la patria
Ce-au lăsat în urmă, pe care-o doresc,
Sunt atâţia oameni roşi de dor de ţară,
Sunt atâţia oameni, care vor înapoi,
Sunt atâţia oameni ce ştiu limba amară
A străinătăţii, chiar de n-au nevoi,
Au plecat acolo pentru o  nouă viaţă,
Au plecat acolo pentr-un trai mai bun,
Au mers să câştige respect şi speranţă,
Chiar de e altfel, chiar dacă n-o spun,
Au schimbat destine, au dărâmat ziduri,
Au învăţat lucruri, au scrâşnit din dinţi,
Au muncit într-una şi în multe locuri,
Au luat cu ei datini, lacrimi, sfinţi,
Au fost bucuroşi, s-au trecut cu timpul,
Aşteaptă schimbări în ţară acum,
Vor să se întoarcă, le-ar lumina chipul,
Însă nu le văd şi îşi văd de drum...

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...