Bicicleta Printului

Printul pedala către soare,
Purtând pe cap șapca cu momeala și pești,
Asfaltul ii dispărea sub picioare,
Iar din roti susurau fantaste povesti.

Strălucea în amiaza de ape de mare,
Licărind prin oglinzi ce respira oval,
Albastre vapoare ii lăsau baloturi de sare,
Iar el asculta prin toți porii egal.

Printul lăsa în urma sa briza de piersici,
Din norii de vata strângea ploile-n ulcici,
Adăpând mai apoi longiline pisici,
Zâmbete înalte  către cer sa ridici.


Frumoșii lui ochi reflectau altfel lumea,
Iar sângele-i roz nu uda trandafiri,
Pedala , ocolind cu gratie spuma,
A celor ce cârtesc, a mizerilor zbiri.

Când zbura către seara spre Steaua
Cu floare, ce-o uda cu roua din dimineți,
Îmi lăsă mie huma din neaua,
Ce îngheța la întâlnirea cu lumea fără poeți.