Eu-Adam, tu-Jane

Mai târziu,
Privind la icoane,
Mi-am dat seama ca eu
Eram șarpele de sub talpa casei,
Pe care tu voiai sa-l ucizi,
Deși eu aveam grija de tine,
Dar te înțelegeam, fiindcă uneori
Si mie îmi era rău de mine,
Reglându-ți bătăile inimii
Cu răceala mea,
Fericindu-ți cărările înguste
Cu duminici liniștite,
Aducându-ți zâmbetul pe buze,
Tocmai când, îndărătnică,
Te chinuiai încă odată
Cu ștersul prafului,
Cu civilizarea mea prin limba engleza
și cu aruncatul amintirilor
Pe care le veneram,
Ca pe aniversările onomastice,
Dar tu o țineai una
și ce buna erai!
Ca nici armata nu mai scoate soldați,
Asa ca eu, putrezit în aresturi,
Castigam clopot dupa clopot
Si mi le adaugam in inelele crestaturilor,
Pana cand simteai ca iti stresez viitorul
Si, victorioasa,
Ma alungai
cu mar
Cu tot.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)