joi, iulie 31, 2014

Cotidian

In fiecare zi avem nevoie de gândurile noastre întremătoare,
De vise măcar înțelese, de speranțe, aer, apă, soare,
De oameni, pomi și flori și câini, pisici și parcuri,
De telefoane, Pc-uri, vehicule, electrică și arcuri,
De noi invenții, să ne meargă bine, de foc și fluturi,
Ape cristaline, de cabluri, roti dințate, unghiuri,
De lumea cea frumoasă, cât mai e din ea,
De gaz metan, energii eoliene, de inimă, de pasărea
Care să ne cheme în seri de  basm cu trilul de mătase,
Atunci când vrei să  adaști într-o vâlcea și nu pe strase,
De zborul înalt și grațios de soim, de avioane și cosmonauți,
De lumi mai noi din universul aspru și de necunoscuți,
De pleiadele din nopțile senine  și de ciorapii de  nailon,
De rozele puternic parfumate și de cifele cu beton,
De dimineți cețoase, de aerul pădurii și  roua de pe iarbă
In nopți diamantate, gândindu-ne la ziua care vine o viață întreagă.

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...