miercuri, februarie 25, 2015

Macul

Era un mac crescut printre căpşune
În colţul sfintei mătrăgune,
creştea frumos, îmbujorat,
avea obrajii ca de mac,
Ba şi căpşunile-l vorbeau,
Ce roşu e şi-l alintau:
ce mândru eşti,
ca noi trăieşti!
El le privea nepriceput,
Că floarea lor era de alb neînceput
Şi nu înțelegea nimic,
apoi mai rău se înroşea,
Petalele îşi flutura numa-numai
Spre cerul clar şi lin de mai,
Răsari tu lună şi îmi spune:
Ce vor căpşunile de la mine?
Că ele sunt un pic bătrâne,
eu doar o primăvară am,
Dar eu ca ele nu jeleam
Şi visele îmi cresc închipuit,
Că ele-s dulci e negreşit,
Parfumate şi gustoase,
Ba şi atâta de cărnoase,
Dar eu visez la capiteluri,
La piramide, la creneluri,
La holdele bogate-n aur,
Ca piatră să le fiu tezaur,
Nu o garnitură simplă doar
Lângă frişcă sau muştar !
Din colţul ei tăcut şi umbrit,
Beladona i-a şoptit,
Visezi frumos, un mit,
dar tu eşti doar un mac ,
aşa că nu mai fii posac,
Tu ai noroc de ajungi în cozonac!

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...