vineri, martie 25, 2011

MOARTE PERSONALA

Provincia te soarbe cu setea ei mahmură,
Zi după zi în clisa pierdutelor secunde
Şi atunci când timpul urlă şi n-ai unde te ascunde,
Fiara sângerosă te pradă şi te fură.


Ca oul de lăcustă erupi într-o câmpie,
Ca oul de lăcustă politicos răneşti
Statuia unui câmp şi flacăra zglobie
A omului vândut pe trebi negustoreşti.


Înveșmântată în alge ce au putrezit alaltăieri,
Provincia se agaţă de oameni ca un clei
Şi în genunchi te pune cu un ban în buzunare,
Iar verdele imund se scurge în ochii tăi.

Republică a spaimei, cu praf plin de dileme,
A trece sau a merge întru rutina grea,
O clipă de încordare, un an pentru blesteme
Pe scara stereotipă a lui a exista.


Poem cu compromisuri, te junghie reumatismul
In talpa împlântată în foamea ta de carne
Şi de îţi cere capul sau oase vrea să-ţi farme,
Provincia sleită îţi vinde fatalismul.


10 comentarii:

Anton spunea...

Nu spun nicio noutate, ştiu, dar moartea e o chestie care li se întâmplă întodeauna altora.

ionelmuscalu spunea...

Realist, nimeni nu si-a relatat propria moarte pina la mine, care am simtit-o si am pus-o aici intr-o dimineata.

magda spunea...

Beautiful colag of photos and very nice poem !!!
Warm greetings of Greece, my dear friend !

Irina spunea...

Interesanta imagistica din acest poem sustinuta de structura in echilibru a catrenelor.

taio spunea...

frumos

Luisa spunea...

Tot poemul imi place, insa finalul e foarte reusit.

ionelmuscalu spunea...

@Magda: Multumesc! Mai am mult pina sa ating calitatea si claritatea fotografiilor dumneavoastra. Din Romania cu stima!

ionelmuscalu spunea...

@Irina: Cînd vin de la dumneavoastră astfel de remarci, sunt complimente. Mulțumesc!

ionelmuscalu spunea...

@taio: Multumesc la fel!

ionelmuscalu spunea...

@Luisa: Multumesc!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...