miercuri, iulie 07, 2010

SĂ SPUN


Să-i spun acestei lumi că o iubesc

Ca pe ghilotina ce mi-ar zbura capul,

Ca pe muşcătura de cobră - ce şarpe simpatic,

Când se târăşte prin nisipul saharian! - ,

Ca pe, mai ales, înecul într-un râu

(Sau orice apă ce te umflă şi-ţi beleşte ochii),

Ca pe fumătorii care se macină singuri,

În timp ce-mi macină organele,

Ca pe calviţia îmbrâncită pe scalpul meu,

Ca pe buba coaptă născută din colţii babei

Şi dată-n ceara mă-sii de septicimie,

Ca pe scaunul electric şi filmele horror,

Ca pe naufragiul Titanicului, temă repetată

În ciuda bombelor atomice şi a SIDA,

Ca pe burghezii ciugulitori de cadavre.

Să-i spun acestei lumi că o iubesc

De-mi aşez singur mâinile pe piept

Suflând în lumânările de tort,

Ce ne sictiresc stingerea.

5 comentarii:

Karla spunea...

Waw, ce forta! ce metafore intense, ce imagini furioase, ce versuri scrisnite din dinti si strânse in pumni!...
splendid!:)

```*Wo [-] In*``` spunea...

Mi-ai luat vorbele din gura....

ionelmuscalu spunea...

wow, ce promptitudine!cred ca imi lipseau comentariile dumneavoastra.
Multumesc!

Anonim spunea...

"Obstacles don't have to stop you. If you
run into a wall, don't turn around and
give up. Figure out how to climb it,
go through it, or work around it."
- Michael Jordan, de la persio

geam termopan spunea...

nu stiu despre ce metfore e vorba, dar simt si eu asaltul sufletului asupra sarbatorii false pe care nenorocul acestei tari o propovaduieste...

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...