ÎNGERI


Eu nu am ferestre magice,

Nici portrete, nici aramă, nici timp,

Soţ intim provinciei practice,

Tăcut şi ratat nu te mint.


Spălat de limba cişmelei,

Cresc rândul baladei cea tristă,

Mă auresc în versete orbete,

Aerând orga spartă şi tristă.


Atunci zeii solizi mă măsoară,

Mă adorm, mă trezesc şi mă cară,

Cu divagaţii şi zâmbete rase

De bărbaţi dispăruţi de la case.


Cu vers de gură-cască sub scară,

Bat prin aripi către recea seară,

Te fericesc cu linguri de fasole grasă,

Topită-n praful de stea generoasă.


Şi-n clipa în care trec pragul mormântului

Ştiu sigur că un vers mă rupe fără sens

Din cartea necântată de vreo formă a destinului

Şi degete de înger mă urcă-n univers.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)