CLIPEI MELE


Pe dinăuntrul clipei mele sparte
De punţi senine ne-nroşite-n vin
Cresc iar Bizanţuri fără vreo Sofie
Şi turci harapi năluci şi muezin.

Rezervele de hipodrom aglomerate
De nechezat de-a berbeleacul dans,
Îmi cresc în circularele secunde
Înjunghieri de vifor pe dinăuntru ars.

Cătând cu ochiul pridvoarele de ore
Brânduşele de taină şi zefir,
Scântâietoare-nscrisuri riscă hore
Cu sâni ţesuţi ca stele-n coviltir.

Un cer de ani iubiţi setos, răzleţ,
Cu curcubee de culori-mătase,
Adeveresc obsesii ce-ndrăznesc
Să le adii nedureros prin oase.

Şi-n spaima mea de ceruri poliflore,
Nebune lacrimi ca un junghi de tei
Îmi viscolesc dureri plecate-n ore
Şi spartele secunde eu le-nchei.

Un timp de panici sigilate-n pripă,
Lupul-amuşinând,
Cântând în poarta vieţii de risipă,
Eu, doar poetul, prevestesc un gând.

Un gând rotund de aspră încercare
Pe care, visător, o tot sporesc cu dor,
Din suburbii de forfote solare
Să izbucnească-n trupu-mi adevăr.

Comentarii

Karla a spus…
Sa intelegem ca ale dvs. clipe sunt ucise bizantin?
Am remarcat reperele temporale din fiecare strofa: clipe sparte, circulare secunde, pridvoare de ore, un cer de ani,dureri plecate-n ore, secunde sparte, timp de panici sigilate...

original si cu nerv...
Baiatul de la oi a spus…
Pare a fi răscruce, la un timp de drumuri,
Zău, chiar că aş crede, dar este hilar!
Mai degrabă spune-mi, cum ar fi pământul
Fără de poetul ce –şi dedică azi
Adevărul aspru, dar şi timpul clar,
Ce al clipei sale nu e în zadar?

Versul tău ce saltă chiar şi coviltirul,
Sub al soartei clipe raze de-nţeles,
Îmi înnoadă –n gâturi ne-nţelese umbre,
Ce –îneacă-n râuri spartele secunde.

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)