Memoria noastră recalcitrantă
Nu se referă la ce am făcut,
Ci la ceea ce am fi putut deveni
Înainte de lacrima şi dragostea x.
Goana halebardelor printre vise,
Între tremurătoare răspunderi,
Viespi şi zânzănii permise,
Lămureşte ascunse întrepătunderi.
Topite, zidurile morţii râd,
Totul în jur e alb sau e hâd,
Albă zambila, veselă moarte,
Le suflă pe fiecare în parte.
De departe amintirea rebelă
Întoarce clipa cea rece şi belă,
Aduce istoviri vechi de acasă,
Dându-se câte unuia - frumoasă.
Pătrunde în voioşia de acum
Cu altoi dintr-un vechi parfum,
Iar în loc de epilog pe înserat
Ne învaţă cântecul ce l-am uitat.
Selenar teritoriu al zilei de ieri,
Întorci provocări de primăveri
Şi în viziunea lui s-ar putea
Mereu reproşezi câte ceva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu