Stante


Ce vinovat mă simt de lacrimile bătrânilor,


Fie ele chiar şi de bucurie

***

Zâmbeşte ideea de tip critic la mine,

Cu aceleaşi buze cu care mă înjură.

***

Nenăscuţilor mei prieteni le închin o zbatere de inimă

pentru bucuria viitoarei întâlniri.

***

Mi-a amorţit mintea de când ţin mîna încordată de scris.

***

Ceasul cu pendulă cântă iar din strună

Adumbrind pământul, cum bate şi vântul.

***

O bucată din oglinda sufletului

Aruncată ca sarea-n ochi,

Gata să ia vederea cui nu trebuie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)