luni, iulie 05, 2010

Metaxa spunea...

metaxa spunea...


Calmul engezesc al lui Traian Basescu a durat doar o zi. Pana s-au gasit cativa oameni cu coloana vertebrala sa-i atraga atentia asupra faptului ca hotia nu are dig. Evident, Basescu a sarit la beregata presei. E o minciuna, e o minciuna a strigat!

Ca de obicei altii sunt de vina. Ai lui nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le pute. A usturoi, evident, pentru ca altfel duhorile minciunilor intrate in putrefactie iti muta nasul. De ce nu l-a intrebat pe Flutur: unde-i, bă, padurea de pe dealurile astea? Sa auda si el o minciuna in firea ei de la Flutur.

In campaniea electorala tipa ca un leu ca in timpul mandatului sau s-a dezvoltat un sistem de irigatii si protectie... Sa nu-ti vina sa dai foc la puscarii si la case de nebuni??

3 comentarii:

ma thet zin spunea...

I love your blog! Very refreshing, and interesting.

Baiatul de la oi spunea...

Imagine pură. Dincolo de imagine se afla sufletele pline de mâhnire, de minciuna care i-a învăluit la alegeri. Doar în campanie electorală oamenii sunt trataţi cu compasiune, cu cuvinte frumoase, cu sporuri la salarii,la pensii si ajutoare. După , găleţile rămân goale. Acum, se pare că acest român intre români, ales de jumătate dintre români (nu şi de mine), nu mai poate să se abţină, l-a părăsit şi bruma de calm pe care o poseda. Îşi arată adevărata faţă, plină de ură, plină de minciună. Presa l-a scos pe teren, cu toate că nu cred că acolo trebuia să fie. Acum, că doar ce mai contează ceva cheltuieli cu masini, elicoptere, barci,avioane etc, SPP si alte alea, s-au perindat cu toţii: boci, elene, baseşti, videni, blagi si alte personalităţi, printre case răsturnate, prin mâl, prin casele cu sau fără fundaţii ale celor sărmani (că deh, dacă ar fi avut bani nu şi-ar fi făcut case în lunci sau zone inundabile şi nicidecum din chirpici, ci la Snagov, pe dealuri umbrite de ce a mai rămas din pădurile patriei, din marmură, pardon, din calcar ordinar...). De ce să îl întrebe despre păduri. Cu siguranţa îl întreabă despre oiţele cu care odinioară, mândrul fluturaş, îi scria numele conducătorului iubit pe munte. Dacă le-a luat cumva apa şi pe aceste fiinţe ascultătoare şi nu mai are cu ce să îi facă o primire triumfală în zone lovite de dezastre naturale, sau poate chiar antropologice, rezultate din experimente sau războaie geofizice. Poate ca i-ar fi răspuns fluturaşul fără aripioare cum că, de prea mult bine, au plecat prin lume. Da, să dăm foc la puşcărie si la casa de nebuni. Dar trebuie sa fim atenţi, sa fie nebunul şef acasă.

Anonim spunea...

Bravo Metaxa! Le zici bine Baiatu de la oi . Ce zici Ionele?

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...