vineri, iulie 01, 2011

RETRODIS


Bunilor mei

Trecut tărâm pe unde Domnul calcă,
Lărgind cărarea pentru voievozi,
Rămâi copil de spice până-n poartă,
Că sunt bătrâni bunicii tăi rapsozi.

Ei au visat învolburate ape,
Ce se vărsau în trupul de stejar,
Nepotolit şi însetat de fapte,
Al micului copil cu ochi de jar.

Şi când credeau că-i tristă toamna care vine
De atâta aur prins între capcane,
Prin poloboace bătea gust de şine,
Trecând furtunele din buţi în vane.

Treceau şi trenuri ca pe lună plină
Prin sângele acum accelerat,
În debandadă bătea cea inimă
Şi cântecul pornea antedatat.

În crama răcoroasă te-nvăluia pelinul
De îmbrumate fresce decoltate,
Copilului i-era ruşine să-şi facă plinul,
De atâtea glume deochiate.

Şi întreba de-i tristă toamna în capcane,
Când pline stau pocalele de vin,
De ape fermecate îşi doresc în vane
Sau serenada lor să le-o închin.

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...