Prânz cu măr

Pot să evoluez dincolo de absolut,
Cu toate acestea mă tac
Într-o singură secundă repezită de apă,
Tu vorbeşti mai mult,
Homo ad circulum, pentru cercuri,
Măsurători, măsurându-mă,
dincolo de sensul  comun şi grotesc,
Fiindcă eu nu prin pildă te iubesc,
Ci prin mine, exerciţiu constant,
Ca o ploaie de artificii pe luna în eclipsă.

Doamne, câtă lipsă de soartă mi-ai dat,
Adâncindu-mi în linie chipul furat,
De fiecare dispoziţie adâncita idee,
Ca o hermină curbată-n femeie,
Acum simt oglinda transformată-n lunetă,
Ca o periculoasă şi complicată arbaletă,
Înălţată de mâna dreaptă în şoaptă,.
Potenţial de taină, trădare şi faptă,
Nu ca în Cina aceea,
Ci ca în prânzul cu mărul şi femeia!

Cântec de dor de cei ce nu mai sunt

Reazem aerul subţire
Cu răchite de omenire,
Reazem aerul mai gros
Cu brazde de om frumos.

Foaie verde , dor de ducă,
De fântână şi nălucă,
Mă doare un fum candriu
Pus în cerul vioriu.

Mă doare un coş de barză
Pus pe cucuveaua arsă
De dor flămând de copii,
Fiindcă, maică, nu mai vii!

Înapoi în fulger bate
Dulce dor de bunătate,
Când bunica ne da lapte
Covăsit în oale sparte.

Mă doare lumina turmei,
Ce-mi lăsa doar praful urmei,
Către seară, dor de jar,
Prins din focul milenar.

Şi  ceapa spartă în pumni,
Zimbrule ce faci minuni,
Rumegând la sânziene
Ouă, jumări şi himere...

Doamne, dă viscol în Rai,
Foaie verde ca de nai,
Cumpănă de iezi şi fapte
Pune-n sufletele toate.

Şi mi-i scoate dor din dor,
Dunăre de adevăr,
În lumina dumnealor,
Aer sfânt într-un pridvor!

Aleluia, Sfinte icoane,
Mi-a dat aerul de foame,
Mi-a dat apa de izvor,
Să vă plâng în gând cu dor!

Femeile, eterna noutate

Femeile, eterna noutate,
Tăceri strivite doar de buza lor,
Cu mângâieri de multe ori furate
Şi cu surâsul armă, dar şi dor.

Femeia iubind odată jumătate
Ba flori, podoabe, stele ori scântei,
Îşi face din viaţă parte pentru parte,
Şi cresc bărbaţi puternici peste paşii ei.

Femeile mereu nemulţumite,
Mereu dorind mai mult şi mai avan,
Pământ de arcă printre ploi cernite,
Ecouri de cleştar peste vulcan.

Femei în cuib cu prada sării aduse,
Dintr-un sărut la puiul mult iubit,
Frumoase, ca şi cărţile nespuse,
Cu spirit viu, mereu neostoit.

Femei miros, femei eteritate,
Femei îmbietoare ca şi veacul nou,
Ce strălucesc nemărginiri perlate,
Oceane apocrife într-un ecou.

Femei de epopee, file de poveste
De Penelope în odisei fantaste,
Rămân în suflet veşnice neveste
Ori ca sub Troia, nicidecum prea caste.

Femei martir, femeia mamă bună,
Femei moment, uitate-n vremi ca mierea,
Femei cărnoase, floare de sub lună,
Iubind prin curcubee de abis trecerea.

Femeia paradis, ca ploaia caldă,
Renaştere perpetuuă şi tandră,
Femei lingou,  femeia muză, femei belciuge,
Pe toate le iubim când toamna nu ne plânge.

Iar primăvara-n versuri lungi şi terne,
Prolix, cu flori de lotuşi şi cu aur,
Noi punem numele Femeie în tezaur
Şi recunoaştem că sunteţi eterne!

Nu suntem doar celebrii, ci si seriosi!

MUNTENIA

PNL

Giurgiu: Zona Cetăţii lui Mircea cel Bătrân, ecologizată de tinerii liberali din judeţ (Agerpres)

Peste o sută de saci cu gunoaie au fost strânşi miercuri de aproximativ 130 de tineri liberali din judeţul Giurgiu din perimetrul Cetăţii lui Mircea cel Bătrân din municipiu, în încercarea de a ecologiza zona. ’Acţiunea organizată astăzi (n.r. miercuri) de tinerii liberali face parte din acţiunile civice şi sociale iniţiate de aceştia şi a avut ca scop ecologizarea zonei care pe lângă încărcătura istorică şi turistică mai serveşte şi ca loc de întâlnire pentru tinerii giurgiuveni, iar prin atragerea atenţiei asupra acestui monument istoric din care au rămas doar urmele zidurilor, autorităţile care se ocupă de monumente istorice ar putea include acest monument într-un program de reabilitare pentru că este situat aproape de Portul Giurgiu şi reprezintă o adevărată poartă de intrare şi atracţie turistică pentru străinii care coboară din vapoarele ce poposesc în Portul Giurgiu”, a declarat, miercuri, pentru AGERPRES, preşedintele organizaţiei judeţene a TNL Giurgiu, Ionel Muscalu. Tinerii liberali din judeţ au mai organizat de-a lungul timpului acţiuni de curăţenie şi ecologizare în municipiu, au donat sânge sau au strâns fonduri pentru persoanele aflate în situaţii speciale.

Sa iti vina virtutile din istorie sau din prezent? Partea 1: De ce isi bat barbatii romani nevestele.

Hottnlactiune//http://giurgiuveanul.ro/stiri/2637--tinerii_liberali_giurgiuveni

BUNĂ DIMINEAŢA, GIURGIU!

Tinerii liberali giurgiuveni, primii la distracţie dar şi primii la muncă voluntară în folosul comunităţii

I-aţi văzut atât dvs. cât şi o întreagă  ţară că ştiu să se distreze. Însă se pricep la fel de bine să presteze muncă voluntară în folosul comunităţii.  Este prima astfel de acţiune majoră de ecologizare din „istoria” Cetăţii lui Mircea şi a mobilizat o armată de tineri liberali voluntari care au strâns zeci de saci de gunoaie aruncate la voia întâmplării de cei care vin la acest obiectiv istoric important pentru giurgiuveni. Scopul principal al acestei acţiuni l-a reprezentat atât igienizarea şi menţinerea în condiţii optime a unui monument istoric reprezentativ cât şi „cosmetizarea” lui pentru afluxul de turişti şi vizitatori care trec pe aici pe parcursul întregului sezon estival.

O acţiune de ecologizare a fost organizată ieri de către Organizaţia Judeţeană Giurgiu a Tinereteului Naţional Liberal (TNL), în parteneriat cu Primăria municipiului. A fost vizată Cetatea din insulă.

În cadrul acţiunii, au fost curăţate spaţiile din jurul Cetăţii, inclusiv drumul de acces din exterior şi împrejurimile, fiind înlăturate gunoaiele şi  buruienile care încurcau accesul către sau/din interiroul acestui obiectiv istoric.  Alături de elevi s-au aflat şi doi oficiali din cadrul Biroului Politic Teritorial al PNL Giurgiu este vorba despre Marian Prodan şi Ionel Muscalu, doi binecunoscuţi susţinători al tineretului liberal giurgiuvean.

"Acţinuea TNL Giurgiu a avut un dublu scop: de a sensibiliza şi alţi tineri, în acţiuni de ecologizare, de curăţare a naturii şi să-i responsabilizam pe tineri să nu  mai arunce gunoaiele aşa cum le-au găsit ei aici", a declarat Ionel Muscalu.

„Trebuie să fim mai atenţi  atunci când vine vorba de această efigie a orşului nostru, Cetatea lui Mircea,  cu protejarea mediului înconjurător sau a curăţeniei în oraş. Nu este frumos nici igienic şi nici normal să transformăm 


un monument istoric într-un depozit de gunoaie” a precizat Marian  Prodan.

După petrecerile cu animatoare şi spumă au trecut la „munca de jos”

24 august 2011, 18:16 |  Autor: Bogdan Vladu | 68 afişări

Cuvinte cheie: 

Comentează0

text

Tipareste

La acţiunea de ecologizare au participat aproximativ 100 de tineri

 

Aproximativ 100 de tineri au participat astăzi la o acţiune de ecologizare a zonei din apropierea ruinelor cetăţii lui Mircea cel Bătrân. În două ore şi jumătate s-au colectat peste 250 de saci cu gunoi menajer şi iarbă care au fost încărcaţi în cinci remorci ale ADPP Giurgiu.

După ce în ultima vreme au ieşit în evidenţă mai mult cu petrecerile de la ştrandul municipal, tinerii liberali au schimbat registrul şi au dat o mână de ajutor angajaţilor Administraţiei Domeniului Public şi Privat (ADPP) şi Muzeului Judeţean „Teohari Antonescu” participând la o acţiune de ecologizare a cetăţii din vecinătatea Canalului Plantelor.

„Am strâns toate gunoaiele de la şosea şi până la cetate, dar şi cele din împrejurimi. S-au strâns multe sticle din plastic şi pungi. În plus, am băgat în sacii menajeri şi iarba tăiată de cei de la ADPP” susţine Emil Epure, preşedintele TNL Giurgiu.

Acesta a spus că acţiunea de ecologizare a durat două ore şi jumătate şi că cei 100 de tineri au fost însoţiţi în permanenţă de reprezentanţi ai muzeului judeţean.

„Gata, s-a terminat vara, s-au terminat şi petrecerile cu spumă de la ştrand. După curăţenia de astăzi vrem să vopsim spaţiile de joacă din municipiu. Ar fi bine dacă ni s-ar alătura cât mai multe persoane” a mai spus Emil Epure.  

Furtuna tăcută, avidă de viaţă

Ochii ei erau albastrii, dar nu culoarea conteaza,
Albastru era si tapetul, albastra era si mocheta,
albastre erau lucrurile mici din jurul ei,
Doar saracia ei devenea roz, la intrarea direcţiunii...
Dar multele obiecte mici, adunate de peste tot,
păstrau albastrul ochilor ei fara identitate,
Pentru ca nu vazuse decat cerul, dar niciodata marea, pentru ca nu vazuse nici un film, dar vazuse papuşile albastre.
Ei i se spunea tu, in cel mai neutru mod cu putinţă,
până când toţi o vedeau ca pe o fiinţă albastră,
albastră ca adăpostul ei, nu ca florile de cicoare,
albastră ca gardul şi ca promisiunea albastră
că de se va purta bine, va merge intr-o casă verde,
ba chiar va fi consultată cu privire la nuanţa de verde.
Uneori albastrul i se părea trist, dar nu plângea,
Fiindcă nu ştia ce nuanţă de albastru este ea.
Şi nu ştia de la ce venea albastrul ei mântuit
De o pensulă dumnezeiască,
Pictată apoi pe o biserică bucovineană.
Ochii ei se aprindeau  într-o culoare solară prin rouă
Irosindu-se deodată cu timpul trecerii speranţelor,
Fiindcă ea se născuse dintr-o dragoste roşie,
Confuză, fără aşteptări, fără aripi,
Nici măcar cioturile aripilor nezărindu-se,
Fiindcă ochii ei erau, de fapt, absolut trecător
Cerul senin al nopţilor liniştite de  Mai. 

Întrecere de călăreţi

acum ştiu,
deşi este greu să cred,
acum văd,
deşi lumina mă doare.
acum sunetele
au cromatică valoare.

sunt tăcut ca un şarpe în oraş,
nimeni nu mi-a atins pielea,
toţi mi-au vrut capul...
chiar înainte de apus.

ne punem mănuşile, cazmalele,
ochelarii de eclipsă,
mai bine lipsă şi omorâm
ţânţarii unul câte unul.

la dreapta
 o nurcă perfidă,
la stânga
privirea ei similară.

deasupra
naturala privire a tatălui,
încolo mâna ei pe umeri
strâng disperat,
subliniat,
ca o cădere de pietre...
cam pe acolo pe unde trec călăreţii,
notabil măsurând trecerea.

Astazi este ziua nasterii genialului Jorge Luis Borges

Jorge Luis Borges (n. 24 august 1899 la Buenos Aires - d. 14 iunie 1986 la Geneva, Elveţia; de fapt Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo) este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist argentinian, este faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filozofice şi metafizice cu temele clasice ale fantasticului (şi anume: dublul, realitatea paralela a visului, cărţile misterioase şi vrăjite, salturile în timp). Adjectivul "borgezian" defineşte concepţia despre viaţă ca poveste ("fiction"), ca minciună, ca operă contrafăcută, dată drept adevarată (ca în faimoasele sale recenzii de cărţi imaginare).
A fost influenţat de autori precum Dante Alighieri, Miguel de Cervantes, Franz Kafka, H.G.Wells, Rudyard Kipling, Arthur Schopenhauer sau G. K. Chesterton, dar si de Biblie, pe care marturiseste ca a citit-o, recitit-o de mai multe ori.

Greseli de marketing

Mi se scurge coloana vertebrală
Spre degetul mare de la piciorul drept,
Aş dori în aceste momente să rămân înțelept,
Să nu simt cum pe picior  mi se săpă tranșee,
Fiindcă prin el curg mere-femeie!
Stai puţin, ăsta-i Tomozei,
Dupa el nu ai dreptul la mere femei,
Doar la elixir şi ambrozie şi nectar,
Poate doar la struguri şi căpșuni măcar,
Dar astea nu sunt fructe rupte din Rai,
Ci din piața de fructe său din galantar,
Poate în momente minunate din Murfatlar,
Însă e sigur că durerea nu vine de la mere,
Nici de la cidru, că aici nu e la modă,
Ci din femeia frumoasă şi sobră,
Care te-a îndemnat să nu fugi din Rai,
Deși tu aveai vreme să mai stai,
Apoi a venit cu o floarea-soarelui
Cu capul întors de la soare,
Ca să te întrebe aşa din picioare:
Unde cad razele cercului,
In cerc său in afara lui?
Când tu te pregăteai să spui,
Te întâlneai cu Mircea Micu, 
Cel ce iți spunea că banii nu se fac asă,
Abandonându-te pe lângă Vulpescu,
Ca în fiecare prost să presimți un șef,
De te apucai să dai foc din cărți la alambicul
Acela care niciodată nu te contra,
Picurând încet, mai spre bref,
Curgere de dragoste de viaţă
De seara până-n dimineață,
Când sultana iți spunea să pleci,
Ca să nu iți rămână oasele reci...
Şi coloana ți se scurgea aşa
Spre degetul de la picior, nemaivorbind cuiva! 

Amintirea UNUI VIS DE VARĂ

Sărut algocalminic, bun de pus la rană,
Îmi aşezi pe buze într-o viaţă gri
Şi când noaptea verde începe să geamă,
Sistolice greţuri i-apucă pe vii.

Prăsită cu hoţii urlă mahalaua
Sub o creatură ferecată-n fier,
Insuficientă le este şoseaua,
Strigă să le aducă florile de ger.

Inima ne bate crunt lovind plămânii,
Noaptea ne apasă în nas iasomii,
Vara îşi prăvale peste lume sânii,
Să-şi hrănească iară mulţii ei copii.

Nucii se frământă, dând răcoare sfântă,
Iadul de căldură se destramă acum,
Ferestre de iarbă se deschid a nuntă,
Ora cea târzie îşi caută nun.

Din rinichii fierţi transpiră stelarul,
Cel care aprinde în stele dorinţi,
Îl doare mijlocul şi aruncă darul,
Ce îl pregătise unul dintre prinţi.

La cofetărie se stinge lumina
Fete transpirate spun cuvântul close,
Am ajuns acasă şi stingem lumina,
Râzând pe înfundate de finalul roz.

GRAŢIA A PATRA

Aici, la noi, Dumnezeu ne lasă să ne facem de cap,

Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,

Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.

Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,

Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,

Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.

Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze

Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,

Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.

Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,

Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă

Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.

Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,

Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre

Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.

Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru

Ne împiedică să vorbim cu el. Altfel

Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.

Ne intoarcem din vacante si-o luam iar de la capatul lasat sa atarne a speranta in urma cu o saptamana , doua...

Pozata in Miercurea-Ciuc, albina aceasta de etnie albina, munceste ca sa tina stupul si pe cel care profita de pe urma stupului, muncind la randul lui pentru ca unii sa aiba pe masa miere si lapte...
Din Harghita m-am intors cu o intrebare fixa: De ce nu ne mandrim noi mereu cu conationalii nostri de alte etnii, ca si cu ceva original si complementar? !
M-am intors acasa cu gandul sa continui ce am inceput. Chiar daca vacanta cu aromele ei a semanat cu o prajtura, cu desertul unui an, trebuie sa reincepem sa recoltam de toamna si sa aram , sa semanam..., ca la anul sa vedem si rezultate!

Petrecerea organizată la ştrand de TNL Giurgiu, comentată în mod exagerat

Organizaţia Tineretului Naţional Liberal din municipiul Giurgiu a ajuns din nou în prime- time pe la unele televiziuni, din acelaşi motiv pentru care acest lucru s-a întâmplat şi cu circa o lună şi jumătate în urmă. Tinerii liberali au organizat sâmbătă, 13 august, din nou, o petrecere la ştrandul din municipiu, la care au participat, pe lângă membri ai Organizaţiei, sute de tineri din Giurgiu, invitaţi de organizatori. Televiziunile la care ne referim aici au reţinut din nou numai ceea ce ne-au cam obişnuit aceste canale media să scoată în evidenţă. Şi anume, senzaţionalul care nu prea este senzaţional, ci este vopsit ca atare pentru rating. În ştirile şi comentariile referitoare la acest eveniment au fost remarcate doar domnişoarele care dansau în costume de baie, iar autorii materialelor difuzate au avut grijă să le dea o tentă sexuală, că doar se ştie, dacă nu sunt crime sau jafuri, măcar cu sexul să vândă timpii de antenă. Numai că nimic din ceea ce au încercat să demonstreze, sau doar să sugereze, televiziunile sau ziarele cu pricina, nu a stat aşa. De aici, de la faţa locului, cum se spune adesea în TV, totul s-a văzut cât se poate de normal. La fel ar fi văzut şi domnii şi doamnele care au avut grijă să îşi dea cu părerea pe la televiziuni, dacă s-ar fi informat mai bine sau dacă măcar ar fi tratat subiectul în mod obiectiv. Nu numai că nu au făcut-o, dar au avut grijă să folosească doar imagini care nu sunt reprezentative pentru ceea ce s-a întâmplat la ştrand, şi acelea la mâna a doua.



Ce ar fi vrut de fapt aceia (sau acelea) care s-au întrecut în a apăra o aşa-zisă moralitate a tinerilor din ziua de azi? Ca tinerii şi tinerele de acolo să stea îmbrăcaţi în robe şi să facă schimb de reţete culinare sau să elaboreze teze de doctorat? Să ţină dezbateri despre statutul partidului sau despre Constituţie? Nimic mai firesc faptul că la ştrand, în plină vară, oamenii stau în costume de baie, se distrează, iar dacă este petrecere dansează. Cu atât mai mult cu cât sunt la vârsta la care o astfel de manifestare este perfect normală, anormal ar fi dacă nu ar face-o. Litoralul este plin de discoteci pe plajă şi nimeni nu mai face din asta subiect de comentariu moralizator. Cine a avut ocazia să asiste la eveniment poate mărturisi, de altfel, că nici vorbă de indecenţă sau alte manifestări, văzute şi fabricate pentru ştiri bombă.



În schimb, acţiunile în care tinerii liberali s-au implicat pentru ecologizare, pentru sprijinirea unor bătrâni sau copii aflaţi în dificultate şi altele de acelaşi gen, nu sunt pe placul televiziunilor centrale, avide după senzaţional cu orice preţ. Iar senzaţional înseamnă pentru ele, probabil, orice costum de baie, nicidecum 32 de copaci rupţi (de exemplu), dacă ne gândim că distrugerea pomilor de pe şoseaua Portului după petrecerea tinerilor de la PDL nu a atras atenţia atât de mult. Pentru că asta s-a dorit, încă o ştire pretins senzaţională, când, în realitate, a fost o simplă ocazie pentru distracţie, oferită de TNL Giurgiu, unde tinerii chiar s-au distrat, şi au făcut-o firesc, civilizat, fără excese.



Bogdan Sandu

1,2,3... Go!

Tati, scrie pentru mine,
Mă  auzi?!
Scrie pentru mine o gradină.
O gradină goală,
În care să nu fim ascultaţi de alţii,
În care putem să creştem flori,
fără să fim obligaţi să le vindem,
Scrie sentimente, ca şi când uşile ne-ar lovi in faţă,
Si tu ai înjura cu gura ta,
Uită-te, tati, inapoi, de ce te fereşti?,
Chiar dacă ploua si e genul fericirii.
Ca într-o biografie recunoscătoare,
Indiferenţa la singurătatea instalată între noi,
Fiindcă am jucat TABU,
Aici nu te tradează, nimeni!,
Nimeni nu te încearcă,
Îmi place, tati, geaca asta de piele,
Fiindcă şi eu încă iţi port puloverul,
Pacea ta interioară şi hotărârea ta,
De fapt ştiu că într-un singur loc
Pot avea 3 ore de visări barbateşti,...
Aici, unde ziua este liberă de ceaţă,...
Lângă mama mea!

Cine l-a inventat pe Dumnezeu si de ce trec anii? De Ionel Muscalu, provocat de Philippe Legrand şi Andrei-Mihail Muscalu

E vremea !  Şi sezonul. Pentru a da aripi viselor noastre şi pentru a ne transforma iluziile în realitate.
Chiar omul care este un pic trecut, chiar el, mai ales el, are un pic sentimentul de a fi, de a trăi.
Vacanţa creează acest efect. Distanţa de asemenea.  Parfumurile.  Orizontul.  Vântul.
Peisajul...  Marea.  La Bucureşti, la Giurgiu. În alte capitale de ţară, de judeţ.
În satele noastre pitoreşti, de asemenea. Întotdeauna ai nevoia aceasta a evadării pentru care cauţi vacanţele: parfumurile, orizontul, vântul, peisajul…şi uneori ai această senzaţie că te afli pe malul mării şi totul este extraordinar, chiar dacă nu te afli acolo...

66% dintre români nu îşi mai permit să meargă în concediu nici măcar în România. Cei care merg în străinătate preferă auobuzul, adică merg mai mult decât stau, aşa fără parfumuri, vânt, orizonturi.
Prins cu gândul la situaţia de la locul de muncă, prins cu politica, prins cu creditele la bănci şi cu gândurile despre cum să trăim mai bine, am uitat un pic despre lumea mea secretă, pe care vacanţa mi-a redat-o mereu cu forţă, curaj, cu şi mai plin peste aşteptări.
În această lume, criza economică nu are decât puterea unei imense cascade în producerea energiei ecologice. În această lume, statul acasă, meditaţiile şi apropierea unul de altul au aceeaşi forţă ca şi curcubeul la Niagara, este zilnic şi ţine de lumină. Lumea mea secretă, pe care nu ar trebui să o devoalez, este lumea copilăriei fiului meu, un copil obişnuit, uneori răsfăţat, alteori altoit la figurat pe cultura mea ţărănească, alteori la propriu pe cultura familiei noastre normale, o lume minunată, dar în care nu sunt doar jucării, mult soare şi bucurii. Fiul meu mi-a spus în timpul campaniei europarlamentare că unii m-au atârnat pe toţi stâlpii, iar eu trebuie să mă dau jos şi să vin acasă, fiul meu îmi spune că lui îi place noaptea, fiindcă atunci nu trebuie să mergem la serviciu. Un psiholog ar spune că este un copil care simte o imensă lipsă a părinţilor lui. Eu spun că este un copil care în vacanţă a simţit sufletul părinţilor lui. La începutul acelei vacanţe, în care el a împlinit patru ani şi opt luni, mi-a pus prima întrebare cu adevărat grea: Cine l-a inventat pe Dumnezeu?

La sfârşitul ei mi-a spus că el nu vrea să treacă anii şi că îi este frică de moarte şi de sânge! Ştiu că nu este nici singurul, nici primul copil care începe să îşi dea seama că viaţa are un sfârşit, dar groaza din vorbele lui şi nevoia puternică de religie şi filosofie pentru a-i răspunde, mă fac să îmi doresc mai mult timp împreună cu fiul meu, mai mult timp pentru toţi părinţii cu copiii lor.

Fiul meu crede că Dumnezeu mişcă timpul şi că lipsa lui Dumnezeu înseamnă lipsa timpului.

 O reîntoarcere inocentă în Eden, pentru că eu nu am apucat să îi explic faza cu păcatul primordial al echipei Adam&Eva şi că el însuşi s-a născut dintr-un măr. Atunci, fiul meu, care spune că înainte de a fi copilul care este, cam gălăgios şi bârâicios, după propria-i zisă, ar fi fost înger, mă întreabă câţi ani avea el când era înger.
Fiul meu nu ştie ce ar însemna lipsa timpului, dar dacă ar fi să aleagă un nume pentru lipsa acestuia, mai curând pentru numărarea secundelor arse, i-ar spune duminică.

 Fac pariu că şi copiii voştri la fel i-ar spune! Eternitatea de duminică atrage încă în mahmureala trecerii şi arderii secundelor milioane de oameni din lumea întreagă. Măcar o duminică de am fi fericiţi!

În timpul acesta eu citeam despre o reală şi pragmatică istorie universală în care unii copii mor înainte să aibă timp să ceară apă, mâncare sau să spună că le este rău. În timpul acesta organizaţia noastră de tineri liberali, formată din copii nu prea avuţi, ba dimpotrivă, îşi încarcă zilele de fericire alături de copii instituţionalizaţi, cheltuind toţi puţinii lor bani şi multul lor timp liber întru fericirea copiilor care se întreabă şi ei cine l-a inventat pe Dumnezeu şi de ce trec anii! În timpul acesta, copii de 8-10 ani dispar de lângă părinţii lor şi, uneori, nu se mai întorc. În timpul acesta preşedintele Republicii înjură neamul românesc cu ce are şi el mai bun, cu istorie şi rege  cu tot şi-l ameninţă cu voievodizarea şi cu desfiinţarea, fiindcă nu-l mai vrem ! Aşa că mie, din cauza ideilor băsecului, mi se duce dracului vacanţa asta în care nu doream decât puţin timp liniştit să stau mai mult cu copilul meu…, fiindcă nu putem să distrugem şi vacanţele viitoare şi timpul viitor al copiilor noştri doar de vreun capriciu al matrozului iubitor de licori pe înserate şi să-l lăsăm să facă ce vrea fără să luptăm măcar cu un Referendum despre distrugerea judeţului în care nu ne-am născut (fiindcă şi comuniştii îl desfiinţaseră) şi în care încă trăim, până îl desfiinţează noul to'arăş Băsescu.

În tot acest timp, savorile, gusturile, întrebările copilului, devin un timp al renaşterii noastre, al reîntoarcerii către noi şi către valorile noastre adevărate… cu gust de natural şi copilărie, pe care nu pot să o mint şi nu vreau s-o ratez încă odată!

Blonda, chiorul si piticul…

Ce inseamnă să ai fobii politice la 21 de ani de la Revoluţie?

Păi,  în primul rând, să te enerveze toată clasa de politicieni, politruci, policiene, care pe baza unui carnet de partid s-au urcat pe nişte funcţii în stat şi nu mai vor să coboare de acolo, oricât de largi le-ar fi. Ba, chiar mai mult, să te enerveze faptul că deşi  le sunt largi, cu atât le par mai încăpătoare,indiferent dacă nu se pricep, dacă nu au competenţe, dacă nu au nici o şcoală pentru aşa ceva, cu atât mai mult începe să le placă lor.

Apoi, să nu mai ai încredere în nimeni, de orice parte a baricadei s-ar afla, fiindcă nu vezi baricada dintre cei care vor să dea senzaţia luptei, pentru că în mod programatic şi cu mijloace specifice cineva infestează viaţa publică în toată această vreme cu atacuri dure şi directe împotriva oricărei instituţii democratice, folosind jumatăţi de adevăruri, adevăruri scoase din context  sau simple marote ale unei societăţi prea obosite cu lupta cotidiană pentru existenţă, ca să îşi mai pună şi întrebări existenţiale .  Aşa dintr-o dată societatea se împarte în cei implicaţi şi cei pe care nu-I mai intereseazădeloc ce se întâmplă cu adevărat pe scena politică sau public, mulţumindu-se cu resturile aruncate într-un castron  pe masa ştirilor de toate felurile într-un amestec jalnic de Oana-Moni-Pepe-Iri-Băse- Elena-Boc-Blaga, încât lumea se sictireşte de tot, până la graţă, deşi nimeni nu vomită, ci stă aşa cu greaţa în gât, până se fac verzi şi-I doare capul. Or iată că în acest melanj prost gătit apare o ştire cultural cu iz de rivoluţie: ”Comedia "Blonda, chiorul şi piticul", interzisă pe Magheru”, dar care nu are nicio legătură cu ce vă aşteptaţi să fie.

Bucureşti. Anul 2011. La Sala Dal­les are loc premiera comediei "Blon­da, chiorul şi piticul". Regizorul este ameninţat că, dacă nu schimbă numele piesei, aceasta nu se va mai ju­ca. Şi chiar asta se întâmplă. Culmea este că "Blonda, chiorul şi piticul" nu este o piesă politică. Nu există personajele Udrea, Băsescu sau Boc – aşa cum poate v-aţi putea gândi. Spectacolul este o satiră a socie­tăţii de astăzi la care se râde foarte mult. Însuşi regizorul recunoaşte că titlul nu a fost altceva decât o manevră de marketing. Care, observăm, a mers, numai că nu în sensul dorit.Suntem la 21 de ani de la Revoluţie. Culmea este că "Blonda, chiorul şi piti­cul" nu are nici o legătură cu cine credeţi voi...  
 Dar cu ce are legătură?

Păi are legătură cu spaima unei doamne directoare pusă directoare de PD, că va fi dată afară din foncţie. După ce a provocat atât scandal, chiar ar trebui dată afară, pentru că e proastă şi arată că nu ştie să ţină o funcţie.

Mai are legătură cu ascultatul telefoanelor, cu camerele de filmat ascunse în birourile opozanţilor sistemului şi cu filarea propriilor membrii de partid de către  elemente din securitatea puterii.

Cam ce cred cei care nu văd baricada, nu fiindcă ea nu există, ci fiindcă lupta se dă pe tot terenul?!

Cam ce cred cei care văd la televizor arestările de sâmbăta sau duminica, atunci când  sunt de serviciu doar anumiţi judecători, aproape mereu aceiaşi, de ţi-e milă de cât îi încarcă superiorii?!

Cam ce cred cei care nu mai au încredere în forţa societăţii civile, fiindcă aceasta nu este în stare să se coalizeze decât pe chestiuni care nu au legătură cu politica sau care nu-şi mai face demult auzită vocea în spaţiul public, nu fiindcă nu ar lucra, ci fiindcă spaţiul public este surd?!

Nu ştiu, nu sunt Mafalda.

Dar ştiu că o chestiune deşteaptă de marketing a unui regizor inteligent şi o cucoană cu mintea îngustă-directoare pusă de PD,  a făcut dintr-o piesă de teatru care nu are nicio legătură cu anumite personaje, să fie mai bine mediatizată decât acţiuni în care sunt angrenaţi înmiit mai mulţi oameni şi în care s-au cheltuit înmiit mai multe resurse, a făcut să se nască în mintea atâtor şi atâtor români întrebarea, încă odată aceeaşi: În ce ţară trăim?

Iar răspunsul nu poate fi decât unul simplu. În ţara unde conduc Blonda, chiorul si piticul…

De ce nu apare în poveste tatăl Albei ca Zăpada ? Fiindcă era la Madrid…

Am stat de vorbă cu o parte dintre  colegii  din Comisia de Muncă a Partidului Naţional Liberal şi am  ajuns la concluzia că Guvernul României nu îşi face treaba nici pentru cetăţenii din ţară, nici pentru cei care l-au votat pe Băsescu împotriva comunismului, aducându-l în situaţia de a fi primul preşedinte neales în România, care conduce România cam după cum vrea muşchiuleţul lui marinăresc. Totodată, în cadrul TNL, credem că este absolut natural să ne exprimăm dezaprobarea pentru modul în care doi miniştri fruntaşi ai goangelor mediatice îşi fac meseria pentru care sunt plătiţi din bani publici: unu-i Lăzăroiu, era să zic Lăzărescu, altu-i Baconski! Impotenţa politică a celor doi conducători de ministere sau incapacitatea Ministerului Muncii şi Ministerului de Externe de a dialoga cu omologii lor din Spania în privinţa situaţiei muncitorilor români din ţara lui Cervantes, în momentul in care acestia aduc statului spaniol o contributie de 12 mld. Euro, reprezentand 1,2% din PIB-ul Spaniei, îi face pe cei doi creatori de poveşti (unele deja scrise, altele trăite) demni de a da cinstea pe ruşine şi de a îi trimite direct la dârlogii măgarului celebru din statuia din centrul Madridului, în nici un caz în fruntea unor ministere pe care le dijmuiesc şi le lasă fără profesionişti, după cum îi taie capetele lor de apropiaţi ai lui Băsescu.  În acelaşi timp, incapacitatea autorităţilor române de a explica situaţia creată în Spania, ca urmare a deciziei de a reintroduce permisele de muncă pentru cetăţenii români, a creat o mare confuzie la nivelul românilor, atât din România cât şi a celor aproape 800.000 de cetăţeni români care lucrează în Spania, fiind primul grup extranațional care cotizează la sistemul de asigurări sociale al Spaniei. Nimeni nu explică  faptul că în prezent, ca urmare a incapacitatii celor două ministere de a-şi face treaba pentru care sunt plătite, dar şi ca urmare a politizării lor excesive, vor fi păstrate restricţiile pe piaţa muncii pentru lucrătorii români în 16 din statele membre şi dupa 1 ianuarie 2012, de altfel pe cele mai importante pieţe ale muncii din comunitatea europeană. Voi aminti doar Austria, Belgia, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Marea Britanie si Olanda, iar astea nu sunt nici iepuraşi, nici pitici hai-ho, hai-ho, tovarăşe Lăzăroiu, ci mai degrabă cu totul şi cu totul altceva, entităţi statale în care românii trăiec bine pe spinarea lor, nu pe politica voastră. În această vreme, tatăl  Albei ca Zăpada şi sfetnicul regelui cel spân, umblă cu telefonul verde la marginea pădurii, făcându-se că ştie ce face!  Îi spunem noi că din  punct de vedere tehnic tratatele comunitare prevăd posibilitatea restricţionării aplicării acestei libertăţi pentru o perioadă de maxim 7 ani pentru statele nou intrate în UE, fara a exista o prevedere referitoare la reintroducerea lor dupa ce acestea au fost ridicate. De altfel, nu există până în prezent un astfel de precedent.  Aşa cum prevede şi comunicatul Comisiei Europene, acţiunea guvernului spaniol poate fi considerată un abuz de interpretare a principiului asigurării securităţii sociale interne încalcand principiul fundamental comunitar al libertaţii de mişcare, în conditiile în care pe această piaţă a muncii au fost ridicate restricţiile pentru lucrătorii români.  Dar este clar că în timp ce Baconski numără bulele din jacuzi şi visează la un alt record de voturi prin corespondenţă, care să-l facă pe el însuşi viitorul candidat la preşedinţia Republicii, Lăzăroiu vrea să se transforme din vânătorul ucigaş în vânătorul salvator, însă nu ştie care ar trebui să fie deprinderile pentru un astfel de rol, aşa că şi-a luat mersul prin ţara lui Sancho Panza, aşteptând să îi găsească şi lui cineva o insulă în care să ajungă guvernator...  Chestiunea serioasă a reintroducerii permiselor de muncă, ca o dovadă anterioră prezenţei fizice a angajatului român în Spania, reprezintă o discriminare faţă de cetăţenii români, atât în raport cu românii deja angajaţi în Spania (despre care chiar comunicatul guvernului spaniol spune că sunt bine integraţi), cât şi faţă de ceilalţi cetaţeni comunitari.  Ce este neştiut de opinia publică din România şi nici nu se prezintă  de către media, nu este atât crasa incompetenţă a  Ministerului de Externe, a Ambasadei României în Spania cu toate consulatele din aceasta ţară, alături de Ministerul Muncii şi de Reprezentanţa permanentă a României pe langă Comisia Europeană care afecteaza extrem şi direct interesele a zeci de mii de români şi a familiilor acestora, cât mai ales, iar şi iar, lipsa de previziune şi de reacţie a celui mai  incapabil guvern pe care l-a avut pe pământul României de la Dromichete încoace vreo populaţie trăitoare în spaţiul carpato-danubiano-pontic, numesc aici Guvernul Boc, incapabil  de a gestiona o situatie prefigurată încă din primăvară, de la consiliul de miniştrii ai muncii, de când cei pe care îi platesc tot  cetăţenii români ca să participe la astfel de reuniuni ştiau ce va urma, dar nu au luat nicio măsură. Păi acum spaniolii ce să facă? Să retragă ce au spus că fac, după ce au emis şi documente oficiale în acest sens?  Nu prea cred că vor mai lăsa ceva de la ei, nimic mai mult de un telefon verde, iar apelurile le plătim tot noi, ăştia care avem salariile tăiate  acasă... de cosaşul Boc.

TNL Giurgiu recidiveaza si vrea sa faca o megapetrecere la Strand . Pe 13!!!

Pe 13 august Mega Petrecere a tinerilor liberali la Strandul din Giurgiu.

 Ne asteptam la o distractie pe cinste, cu multe surprize si actiuni de calitate. 

Prevenim competitorii la concursuri ca este obligatoriu costumul de schi!

 Drujbele sunt  interzise! 

Dupa SEXY PARTY a venit vremea de HOT PARTY la TNL Giurgiu, 13 august 2011! Fete frumoase, peste 1.000 de participanti, 80 de invitati din Bulgaria, Franta, Elvetia, Spania, spuma, antren, distractie cat cuprinde... reteta completa a reusitei TNL Giurgiu care castiga tot mai multi adepti... DETALII in www.giurgiuveanul.ro

EL RECIBIMIENTO DE LA POESÍA

De pe  Oaza de Cuvinte/  Poeme scrise de diverşi autori, traducere în română de Andrei Langa. Editare şi selecţie - Ana Muela Sopeña şi Andrei Langa                                                                                                                                                                                     Întâmpinarea poeziei

Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre
Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,
Ca urma ta să nască doar femei,
Parnasul sa-ţi întindă verzi braţele de iarbă,
De soare, Pyrrha, tu, femeia mulţumitoare,
Sa întinzi în urma-ţi haremul meu de raze,
Doar Parnasul sa-ţi împlinească tigrii paradisului
Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării
Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa
Cu zgomotul ceţii alături.
Ajută-mă, curtat de pedeapsă,
Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!


Ionel Muscalu


*****

EL RECIBIMIENTO DE LA POESÍA 

Perezoso, como cualquier otro misterio, yo tiraría piedras hacia atrás
Con tu suave mano, por supuesto, mujer maravillosa,
Para que tu rastro pueda dar a luz sólo mujeres
Y para que el Parnaso te estire sus brazos de hierba verde,
Llenos de sol, Pirra, tu, mujer agradecida,
Que extiendes a tu espalda mi harén de rayos,
Y sólo el Parnaso te cumple tus tigres del paraíso
Deducido de los finos atentados contra el movimiento
Y que las águilas locas de polvo se acuerdan de su aleteo
Con el ruido de la niebla.
Ayúdame, cortejado por el castigo,
A exponerme a la luz junto con tus ojos grandes!

Poema de Ionel Muscalu traducido al español por Andrei Langa

 

Când oraşe cad în flăcări, muşuroaie de furnici... ţine minte: Florian-Motu-Pittis-Sfarsitul nu-i aici!

Preşedintele organizaţiei judeţene a PNL a solicitat verificarea erorilor din sondajele de opinie din USL

Mediafax - Giurgiu: Preşedintele organizaţiei judeţene a PNL a solicitat verificarea erorilor din sondajele de opinie din USL

Preşedintele organizaţiei judeţene a PNL Giurgiu, Lucian Iliescu şi vicepreşedinte al partidului la nivel naţional, a solicitat să fie verificate erorile apărute între sondajele de opinie comandate de PNL şi cele comandate de PSD pentru stabilirea candidaţilor la următoarele alegeri locale.

'Prima problemă este ca cele două instituţii de sondare a opiniei publice să se pună de acord pentru că marja de eroare era de patru la sută şi la Giurgiu a ajuns la 40 la sută diferenţă între sondajele de opinie. Trebuie stabilit cine a greşit pentru a nu crea animozităţi în USL, dar eu am verificat şi nu există abateri între rezultatul sondajului de opinie comandat de PNL şi rezultatele obţinute la alegerile locale precedente', a declarat marţi, în cadrul unei conferinţe de presă, preşedintele organizaţiei judeţene a PNL Giurgiu, Lucian Iliescu.

El spune că are informaţii că unele sondaje de opinie nu au respectat standardul întrebărilor, au fost realizate prin telefon sau în urma unor tombole organizate de partid.

'Ideea cu USL este foarte bună, dar trebuie să ne respectăm, dacă procedăm altfel nu face bine decât adversarilor noştri politici', a completat Lucian Iliescu.