luni, august 16, 2010

ROMANTISM





Mic îndreptar de feţe îngheţate,
adus lapon în framul meu cel mic,
dam limfelor de peste miazănoapte,
ca să-nfrunzească după cel triptic.

Şi-adulmecând cerneala cam mulatră,
că-n îndreptar se glazura un tort,
perfecţiunea lor demult uitată
vindea batiste după câte-un mort.

Topit atunci pe jumătate plastic
după o stea ce-mi stăpânea natura,
cu muşeţel şi tei supraelastic,
beam luna plină până-mi umplu gura.

3 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Ce mai rămâne din ce se voia romantism?

ionelmuscalu spunea...

pai nu se voia romantism, indemna la romantism, ceea ce vad ca v-a provocat, deci am reusit...

angela spunea...

BUNA!ca pasarea din floare in floare am zburat si am popositin blogul tau este frumos si sper sa mai fac si alta data popas.
salutari