vineri, decembrie 07, 2012

Chintesenţă de nuc




Toamna, sămânţa sălbatică şi indolentă,
A rămas corigentă,
Curarisire clară, hidrofilă şi ontologă,
Godevil copos de chiuvetă antipastă şi orgă.

Mai încolo cuvintele, surdele îşi puneau frunze în timpane,
Deşertând sterlici de miere pe răsuflări diafane,
Iar lebedele tinere dansau gutural ca un ghem,
None magistre de vegetale rupte stingher din ger.

Ne chinuia dragostea ca de obicei, cu o pilă de unghii şi un snop de chei,
Iar boala, flămânda de plămâni şi obeză în craci,
Învârtea ghinde-n drum şi caza invariabil doi draci,
Gata să ne ferească, să ne bâzâie-n freză trei lei.

Se simţea gustul toamnei în poame şi-n aer,
Dezbrăcam salopeta cu tot cu tezaur şi vaier,
Tentat de paharul fără apă, cu must,
Relaţii având cu nevastă şi gust.

Omagii regale aduc toamnei din sânge,
Că-n piaţă leguma prin lacrimi se scurge,
Iar soarta pe-un bleizăr, nu o dau, ci o duc,
Sunt nepotul toamnei, chintesenţă de nuc.

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....