vineri, decembrie 21, 2012

Colind cu stea


Te tot caut stea de cer
Cu beteala albă-n ger,
Cu beteala roşă-n sânge,
Cine stă şi cine plânge?
Te tot caut stea de humă,
Om de lacrimi şi de mumă,
Om de cer şi om de stea
După mare mila Sa!
Te tot cat, să te-mplinesc,
Stea de gerul pământesc,
Să-mpletesc cerul cu huma,
Să aduc în pântec muma,
Să alăpteze stea de sus,
Pruncul cel venit ce nu-s,
Să lipească huma mea
De împărăţia Sa,
Să lipească cerul meu
De iubire şi de-s eu,
Să aducă mai în mine
Cerul, huma, limpezime,
Ca să pot să-L spun pe El,
Dumnezeu şi Prunc şi Cel
Dăruit să dăruiască,
Născut ca să ne iubească,
Stea de cer şi Stea de humă,
Om din Tatăl, nu din mumă,
Om din ceruri ca şi noi,
Doamne, adu-ne înapoi!

3 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

Am mai spus dar imi place să repet asta: e cea mai frumoasă poezie întâlnită pe bloguri!

Oricum vă rog să corectați un vers:
"Ca să pot să-L spun pe El,"

L-ul vine de la El, nu Să-ul!

Cu respect!

ionelmuscalu spunea...

Corect! Când are omul dreptate, are! va urez Sărbători fericite! Corectez!!

Vasile Dumitru spunea...

sarbatori fericite si Dvs!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...