marți, decembrie 11, 2012

Puterea mărului de acasă






                                    Bine! Gheorghe luase o căruță de lemne,
                                    Avea o pădure în plasele toamnei pe deal,
                                    Acolo unde fusese cândva cimitirul autumnal,
                                    În care oamenii nu mureau și se îngropau alene,
                                    Ci doar în octombrie, când era gata munca la câmp,
                                    De parcă un hadâmb i-ar fi notat cu grafitul din frunze,
                                    La stânga femeile blonde, la dreapta alea lehuze,
                                    Să-și arate întâi dantura, să fie gata arătura,
                                    Să nu se lase nemuncit vreun petic de loc,
                                    Altfel totul ar fi fost pară și un pic foc,
                                    Fiecare ar fi lăsat cleata să ardă aiurea,
                                    Când văzduhurile ar fi fost pline de spice și iele,
                                    Din acelea pe care le-ar fi prins în horele grele,
                                    Le-ar fi alergat pe de-lături, să numere boabe de mături,
                                    De tătar și fântâni de iezere lucii,
                                    La stânga fântâni, la dreapta pământul crucii,
                                    Sleit de putere, Gheorghe împarte mere
                                    Rotunde și roșii pentru toți strămoșii,
                                    Cine ar fi crezut de pe căruța de lemne
                                    Să deie cu atâta putere!
                                    Fiindcă bărbații erau deja prea înalți.

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....