luni, decembrie 03, 2012

Lumea-n sat fără stăpân




Un măr, o lume, o veșnică povară,
Citim, umblăm, muncim, urcăm pe-a vremii scară,
Cântăm la nai, la frunză, la fluier sau cimpoi,
Din colaje scoatem jarul, arzându-ne pe noi.

Ne facem griji sau râdem, plângem sau glumim,
Ne pierdem în iluzii ori cerul drămăluim,
Bem apele din Câlniști, din Dunări ne-mbătăm,
Cu toamna prin podgorii, pocalul tot săltăm.

Aducem insomnii sau provocăm războaie,
Pisăm clipe-n mojar și pe grătar o oaie,
Din lupi facem matrice, din cerbi un argument,
La masă cu bogații hlizim omniprezent.

Ne strălucim, ne ducem , ne plângem sau glumim,
Cerșim destin cu stele sau astre risipim,
Plimbăm căței pe stradă sau urși la Polul Nord,
Aducem crabi, rechini, somonii în vreun port.

Mâncăm de dimineață, scriem în nopți de veghe,
Pe-a toamnelor sumane punem moșneni cu vedre,
La mijlocul de sud, cu lebede semnăm
Un singur amănunt, că nu ne asemănăm.

Respir, ce diferență, la fel respiri și tu,
Om roșu, galben, albastru, negru, din orice trib tabu,
Beau apă, mănânc ceapă, mă rog la Dumnezeu,
Sunt om universal, de aici din satul tău.

Niciun comentariu:

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...