duminică, decembrie 30, 2012

FÂNTÂNI PICURÂND


Ochii mei purtând sandale de plastic
Se umplu de nisipul nopţii
Şi scârţâie ca o cumpănă de fântână.
Teleorman, Vedea, ochii mei vărsaţi
În Dunăre cu noapte, cu nisip,
Cu limpezi bu-hu-hu prin plopi.
Aud atâtea şi văd atât de departe,
Până în clipa rostogolită bătrâneşte
În bostan, pe-o rână,
Dorindu-şi mai mult, mai şui, mai departe,

Cu speranţă şi teamă.
Ochii mei sprijiniţi pe lumi virtuale
Sunt năpădiţi de sângele nedormirii.

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....