joi, decembrie 06, 2012

Marmura nopţii





Am ochii roşii, inima rotundă,
Cu indienii parcă aş sta la pândă,
Apoi aş prinde urşi de cercevele,
Să îmi blesteme în suflet cucuvele,
Să îmi rupă-n două palida furnică,
Să mă descânte de soare şi de frică,
Când joile s-or scutura de-o zare,
Năzdrăvănind un vânt de prin hambare,
Purtând răgazul înfiorat al trei izvoare,
Fiindcă şi în vineri fără griji
Caii înjunghie ogrinji,
Iar pulsul lupilor rotunzi
Îl numără brazii cărunţi
De sub un nor prea rupt de cuie,
Ochii mei roşii cu tămâie,
Hârşâie iarba şi furtuna,
Când îngerii ce-mi păzesc urma,
Iar gardul pleoapelor ce dorm
Îl scot atunci- sunt şi eu om!

Niciun comentariu:

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...