Apus de gând riscând întunecarea




                                                Soarele rotund și greu,
                                                Plin de roșul grânelor coapte,
                                                Rupea macii instantaneu,
                                                Așternând fiori spre noapte.

                                                Sta pe câmp prins în stejarul
                                                Secular, dar tânăr încă,
                                                Vorbind despre gospodarul,
                                                Ce are frumoasa luncă.

                                                Ritmul arcuit de focuri,
                                                Avioane zgârie cerul,
                                                Soarele zâmbind, stingherul,
                                                Cam apune pe alocuri.

                                                Între veacuri și secunde,
                                                Între înmulțiri fecunde,
                                                Ceasul nostru veșnic sferic
                                                Dă un sens prin întuneric.

                                                Fiindcă oasele-s rotunde,
                                                Țestele noastre profunde,
                                                Caută un sens în El,
                                                Chiar de omu-i tont sau chel.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)