luni, decembrie 08, 2014

Apus de gând riscând întunecarea




                                                Soarele rotund și greu,
                                                Plin de roșul grânelor coapte,
                                                Rupea macii instantaneu,
                                                Așternând fiori spre noapte.

                                                Sta pe câmp prins în stejarul
                                                Secular, dar tânăr încă,
                                                Vorbind despre gospodarul,
                                                Ce are frumoasa luncă.

                                                Ritmul arcuit de focuri,
                                                Avioane zgârie cerul,
                                                Soarele zâmbind, stingherul,
                                                Cam apune pe alocuri.

                                                Între veacuri și secunde,
                                                Între înmulțiri fecunde,
                                                Ceasul nostru veșnic sferic
                                                Dă un sens prin întuneric.

                                                Fiindcă oasele-s rotunde,
                                                Țestele noastre profunde,
                                                Caută un sens în El,
                                                Chiar de omu-i tont sau chel.

Niciun comentariu:

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...